Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Viitorul național și spiritual al Israelului în Împărăția de o mie de ani (Biblia și Israelul)

de Wim Malgo, fondatorul Strigătul de la Miezul Nopții (1922-1992)


Israelul va avea un viitor naţional, dar şi unul spiritual. Acest popor se va alătura în final Bisericii Domnului Isus Cristos. Căile lui Dumnezeu cu Biseri­ca lui Isus şi cu Israel către această mare ţintă — şi anume înfiinţarea îm­părăţiei Lui — sunt însă foarte diferite. Dumnezeu face ca tot ceea ce este vizi­bil acum să se întâmple în şi prin popo­rul Său prin diferite lucrări şi minuni, în timp ce tot ceea ce este nevăzut, şi anume schimbarea inimii lor, să aibă loc doar mai târziu. În cazul Bisericii lui Isus, lucrurile stau invers. Mai în­tâi, lucrarea spirituală începe în mod nevăzut. Un om care este născut din nou este înnoit prin Duhul lui Dum­nezeu din interior înspre exterior şi doar după aceea rodul Duhului devine vizibil. Cu privire la viitorul Israelului există două prorocii care sunt atât de clare încât nimic nu poate fi spiritua­lizat la ele. Prima sună astfel: «Îi voi sădi în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tău» (Amos 9,15).
Această promisiune, care se referă la ceea ce este pământesc, devine vizibilă astăzi în Orientul Apropiat sub ochii întregii lumi. Cealaltă făgăduinţă se află în Noul Testament şi se referă la resta­urarea spirituală: «Ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?» (Rom. 11,15). Aşa cum astăzi împlinirea promisiunii naturale este vizibilă sub ochii noştri, tot aşa se va împlini şi făgăduinţa spirituală făcută odinioară poporului evreu întreg Israelul va fi binecuvântat. Primele semne există deja printr-o căutare tot mai mare a lui Mesia. Profetul Ezechiel descrie acest proces după cum urmează: «Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam s-a făcut un vuiet şi iată s-a făcut o mişcare şi oasele s-au apro­piat unele de altele. M-am uitat şi iată că le-au venit vine, camea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele» (Ezec. 37,7-8). Aceas­ta este situaţia de astăzi din Israel. Împlinirea nu se încheie însă astfel, deoarece, în continuare, în versetul 9 se spune: «El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omu­lui, şi zi-i duhului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia să în­vie!" Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare; era o oaste mare, foarte mare la număr» (Ezec. 37,9-10). Expli­caţia care urmează arată fără echivoc că în acest text se vorbeşte despre Is­rael şi nu despre Biserică, deoarece în versetul 11 citim următoarele: «El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: „Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!"» Versetul se potriveşte şi stării interioare a unor creştini, dar textul continuă: «De aceea, proroceşte şi spu­ne-le: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, po­porul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu în voi şi veţi trăi"» (Ezec. 37,12-14). În acest capi­tol ni se prezintă ordinea cronologică a evenimentelor care privesc poporul Is­rael şi ni se arată că viitorul naţional, iar apoi şi cel spiritual, se vor împlini cu siguranţă. Astfel citim în versetele 25 şi 27 ale aceluiaşi capitol: «Vor locui iarăşi în ţara pe care i-am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părin­ţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor „și copiii copiilor lor pe vecie şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci Lo­cuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dum­nezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.» Mai întâi are loc aduce­rea înapoi a popo­rului evreu în ţară (viitorul naţional), iar apoi convertirea rămăşiţei credin­cioase (viitorul spiritual). În acest mod înţelegem noi că se împlinesc profeţii­le din perspectiva naţională, precum şi cele spirituale. Astfel Domnul împlineşte o profe­ţie după alta într-o ordine minunată.
Domnul i-a poruncit lui Avraam: «Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat, căci ţie ți-o voi da» (Gen. 13,17). Avra­am a traversat atunci suprafaţa ve­chiului Orient, iar în acest timp a venit în contact cu toate acele ţări ale căror conducători apar mai târziu în istoria poporului legământului. Aceasta a in­clus întreg spaţiul Mesopotamiei, al Irakului de astăzi, până la ţara Nilului, Egiptul. Prin faptul că a traversat ţara în lung şi în lat — Domnul nu îi vorbi­se încă despre suişuri şi coborâşuri — Avraam, un om al parusiei, a acţionat în gândul Domnului Isus Cristos şi s-a bucurat să vadă de la distanţă şi să anticipeze minunăţia şi măreţia promisiunii dumnezeieşti: «Să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos care întrece orice cunoştinţă, să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu» (Efes. 3,18-19). După cum am mai spus, Avraam mergea doar în linie orizon­tală, în timp ce noi, ca şi credincioşi răscumpăraţi ai Noului Legământ, cu­noaştem prin harul lui Dumnezeu şi linia verticală. Această linie verticală, de sus în jos, şi-a găsit împlinirea în moartea lui Isus pe crucea de pe Golgota şi în strigătul Lui «S-a isprăvit!» (Ioan 19,30). Astfel s-a făcut legătura între cer şi pământ, între Dumnezeu şi om. Aceasta a avut loc în Israel. Repet, nu doar linia orizontală a fost trasată, ci şi cea verticală. Dumnezeu va întemeia prin Domnul Isus Cristos o cristocraţie, adică domnia lui Cris­tos împreună cu Biserica glorificată din înălţimile cereşti. Această promi­siune minunată se referă la Mireasa Lui. Să ne îndreptăm însă din nou atenţia către viitoarea domnie a Isra­elului asupra lumii şi a poziţiei acestui popor în Împărăţia lui Isus Cristos.
Când chemarea naţională, internaţi­onală şi spirituală a Israelului vor coinci­de din punct de vede­re temporal, aceasta va reprezenta o bi­necuvântare de ne­descris pentru toate popoarele: «Dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi pli­nătatea întoarcerii lor?» (Rom. 11,12). Atunci toate naţiunile se vor bucura de domnia divină a Israelului. În Psal­mul 67 se spune referitor la aceasta: «Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă. Se bucură neamurile şi se înveselesc, căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire şi povăţuieşti neamurile pe pământ» (v.4-5). Conform Psalmului 18,43, Israelul va fi în fruntea popoa­relor: «Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.» Dumnezeu i-a făgăduit aceasta şi lui Moise: «Dacă vei asculta de gla­sul Domnului Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi va da întâietate asupra tuturor nea­murilor de pe pământ» (Deut. 28,1).
Articol preluat din revista Știri din Israel.

No comments:

Post a Comment

Comentarii