Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Mai există astăzi profeți?

În oraşul Tel Aviv a fost inaugurată o şcoală evreiască pentru profeți. Adesea se vorbeşte în cercurile creştine despre «profeții falşi». Mai există astăzi slujba de profet sau aceasta a încetat?       
Din punct de vedere nou-testa­mentar, un pasaj cheie cu privire la slujba de profet se găseşte în 1 Corinteni 13,8: «Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși, limbi­le vor înceta, cunoștiinta va avea sfârşit.»
Aceasta este o declaraţie fundamentală cu privire la viitor, declaraţie ce răs­punde la întrebarea dacă vor mai exista prorocii, vorbirea în limbi şi dobândirea de cunoştinţe biblice.
Biblia ne explică astfel că aceste lucruri vor înceta cu siguranţă, însă nu ştim când. Ne apropiem cu încă un pas de răspuns dacă citim versetele 9-10: «Cunoaștem în parte și prorocim în par­te, dar când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte" se va sfârși.» Prorocirea desemnată a fi în parte, vorbirea în limbi şi cunoştinţa se vor încheia când va veni «ce este desăvârșit». Am putea crede că prin aceasta se face referire la revenirea Domnului Isus şi la împărăţia Sa. Faptul că lucrurile nu stau astfel rezultă clar din versetul 13: «Acum dar rămân aceste trei: credinta, nădejdea dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.»
Dacă prin «ce este desăvârșit» s-ar face referire la revenirea Domnului Isus şi a Împărăţiei Sale, atunci aceasta ar însemna că, pe lânga dragoste, ar rămâne și credinţa şi nădejdea. Faptul că dragostea rămâne veşnic este evident, dar cum stau lucrurile cu credinţa și nădejdea? Acestea două vor dispărea odată cu apariţia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne explică fără echivoc într-un alt loc că vom trece de la credinţă la vedere:
— 2 Corinteni 5,7: Umblăm prin cre­dinţă, nu prin vedere.
— Evrei 11,1: Credinţa este o încredere în lucrurile care nu se văd.
— Romani 8,24: O nădejde care se vede nu mai este nădejde.
Când Domnul Isus Cristos va reveni, noi vom trece de la credinţă şi nădejde la vedere. Deoarece atunci Îl vom vedea pe El şi Împărăţia Lui, credinţa şi nădejdea nu vor mai fi necesare, Însă dragostea va rămâne. Prin urmare, prin «ce este desăvârșit» nu poate fi vorba despre revenirea Domnului Isus şi despre împă­răţia Lui veşnică. Ce poate însă însemna această expresie?
Personal sunt de părere că prin aceas­ta se face referire la încheierea definitivă a canonului biblic, care a avut loc la aproximativ 100 de ani după Cristos, odată cu scrierea cărţii Apocalipsa. În momentul scrierii Primei Epistole către Corinteni, revelarea istoriei nou­testamentare a mântuirii nu era încă desăvârşită și nici revelaţia scrisă a lui Dumnezeu nu era încă încheiată. Astfel mai trebuiau încă să aibă loc profeţii, la fel ca vorbirea în limbi cu tălmăcire. Prin urmare a mai avut loc o creştere în cunoştinţă, tocmai din cauza faptului că încă nu fusese totul revelat. Odată cu încheierea Bibliei, aceste lucruri au încetat şi au mai rămas doar credinţa, nădejdea și dragostea.
Cu siguranţă nu este o coincidenţă faptul că, privită în acest context, Biblia se încheie prin cuvintele: «Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din car­tea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii și din ce­tatea sfântă, scrise în cartea aceasta» (Apoc. 22,18-19).
Cu alte cuvinte, după încheierea Bibliei nu mai poate fi adăugat nimic; revelaţia lui Dumnezeu s-a încheiat. Din acest motiv este imposibil să mai existe prorocii, pentru că dacă ar fi, acestea ar fi inspirate direct de la Dumnezeu (vezi 2 Petru 1,20-21) şi ar putea fi astfel adău­gate Bibliei ca noi revelaţii. În schimb să nu uităm că nimic nu poate fi scos din Biblie, ca în cazul liberalismului religios (metoda istorico-critică).
În vremea primelor generaţii ale Bise­ricii au existat desigur și profeţi, printre
care Pavel, Barnaba, Iuda, Sila, Agab și alţii (vezi Fapte 13,1; 15,32; 21,10), după cum au existat şi apostoli (vezi textele din 1 Cor. 12,28; Efes. 4,11). Aşa cum astăzi nu mai există apostoli, după încheierea canonului nou-testamentar, tot aşa nu mai există nici profeţi. Altfel ar trebui să fie valabilă și afirmaţia că astăzi mai există apostoli, ceea ce însă nu este posibil conform textului din Evrei 2,4 (unde este folosită forma de trecut). Profeţii şi apostolii au fost clar «doar» pentru fundamentul sau punerea temeliilor doctrinare ale Bisericii (vezi Efes. 2,19-22).
Până la revenirea în glorie, pe norii cerului, a Domnului Isus Cristos va continua însă slujba prezbiterilor, a învăţătorilor și a evangheliştilor (vezi Efes. 4,11-12). Slujirea lor serveşte zidirii în continuare a Bisericii lui Isus Cris­tos, după ce a fost pusă baza teologică sănătoasă.
Din acest punct de vedere este foarte interesant că apostolul Petru vorbeşte la trecut în 2 Petru 2,1 despre profeţii falşi, iar cu referire la viitor îi menţi­onează doar pe învaţătorii mincinoşi, nu și pe profeţii mincinoşi. Ca apostol, el ştia foarte bine că în viitor nu vor mai fi profeţi: «În norod s-au ridicat proroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepă­da de Stăpănul care i-a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică» (2 Petru 2,1).
După perioada Bisericii, după ce credincioşii autentici vor fi răpiţi, în necazul cel mare vor apărea profeţi adevăraţi, și anume cei doi martori din Ierusalim (vezi Apoc. 11,10). Atunci vor exista și profeţi falşi (vezi Apoc. 19,20).
NORBERT LIETH

Articol preluat din revista Strigătul de la Miezul Nopții

No comments:

Post a Comment

Comentarii