Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Unde este sângele?

Un evreu mesianic vorbește despre Sărbătoarea de Pesah și importanța sângelui

În timp ce mă gândeam la felul în care voi, dragii mei fraţi evrei, veţi sărbători Pesahul, mi-am amintit de o întâmplare care a avut loc într-o seară de primăvară în San Francisco, Statele Unite ale Americii. La o întâlnire a evreilor, un bărbat mai în vârsta a spus: «Veţi îndepărta din casele voastre tot ce conţine dospeală. Veţi mânca maţa şi veţi prepara miel fript. Veţi merge la sinagogă şi veţi celebra sărbătoarea conform instrucţiunilor din Talmud. Dragii mei fraţi, uitaţi că aveţi totul în afara de ceea ce cere Domnul de la voi. Dumnezeu nu a spus: „Când voi vedea că mâncaţi maţa sau mielul fript sau când mergeţi la sinagogă ... Cuvântul Lui spune astfel: „Eu voi vedea sângele si voi trece pe lângă voi" (Exod 12,13). Fraţilor, nu puteţi înlocui sângele cu nimic altceva! Aveţi nevoie de sânge, sânge, sânge!»
Ochii acelui om în varstă străluceau, iar fraţii lui evrei au fost foarte mişcaţi de cuvintele sale. Dupâ câtva timp, el a continuat: «M-am născut în urmă cu 70 de ani în Palestina. De mic copil am fost învăţat să citesc Legea, Psalmii şi Profeţii. Am mers la sinagogă şi am învăţat limba ebraică de la rabini. Cre­deam ceea ce ne învăţau rabinii şi eram convins că religia noastră este singura religie adevărată.
Când am crescut şi am studiat Legea cu atenţie, am fost uimit de importanţa pe care o avea sângele în toate ceremo­niile descrise acolo — şi la fel de surprins am fost de absenţa lui în forma noastra actuală de închinare. Am citit de nenu­mărate ori Exod 12 şi Levitic 16 şi 17. În special ultimul capitol mă neliniştea foarte mult, deoarece mâ gândeam la marea Zi a Ispăşirii şi la importanţa sângelui. Zi şi noapte auzeam cuvintele acestea: „Prin viața din el face sângele ispăștre pentru sufletele noastre" (Lev. 17,11). Ştiam că încălcasem Legea şi că aveam nevoie de ispăşire. An după an, de Ziua Ispăşirii mă loveam în piept și mărturiseam că am nevoie de iertare. Aceasta trebuia să aibă loc prin sânge, iar sângele nu îl găseam nicăieri.
În tulburarea mea m-am adresat în cele din urmă unui rabin în varstă, vărsându-mi greutatea ce o purtam pe inimă înaintea lui. El mi-a spus că Dum­nezeu este foarte mânios pe poporul Lui. Templul a fost distrus, iar în locul lui a fost construită o moschee. Singurul loc în care putem jertfi sânge în confor­mitate cu Deuteronom 12 şi Levitic 17 este profanat, iar poporul evreu a fost alungat. Din acest motiv nu mai există sânge. Potrivit acestui rabin, Dumnezeu ne-a luat privilegiul de a-I aduce jertfa sfântă de Ziua Ispăşirii. Acum trebuia să studiem Talmudul, să ascultăm de poruncile Lui şi să ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu şi în meritele părinţilor noştri.
Am încercat să mă mulţumesc cu explicaţiile sale, dar nu am putut. Ceva în mine îmi spunea că Legea nu s-a schimbat. Chiar dacă Templul a fost distrus, nimic altceva, în afară de sânge nu putea realiza ispăşirea pentru suflet. Nu ni s-a permis și nu ne este permis să jertfim sângele într-un alt loc decât în cel pe care l-a ales Dumnezeu însuşi. Astfel am fost lăsaţi singuri, fără ispăşire, fără împăcare — o realitate care pe mine m-a umplut de groază. În tulburarea mea am vorbit cu mulţi rabini, adresându-le ace­eaşi întrebare: „Unde pot găsit sângele ispăşirii?"
Aveam peste 30 de ani când am plecat din Palestina pentru a locui la Constantinopol, Istanbulul de astăzi. Întrebarea mea era în continuare lipsită de un răspuns, astfel că se afla în per­manenţă în gândurile mele, iar sufletul meu era extrem de neliniştit din cauza păcatelor mele.
Târziu într-o seară, pe când mergeam pe o stradă îngustă a acestui oraş, am văzut un anunţ care invita la o întâlnire pentru evrei. Am intrat în clădire din curiozitate. Exact în momentul în care m-am aşezat, am auzit un om spunând: „Sângele lui Isus Mesia, Fiul lui Dumne­zeu, ne curăţă de orice păcat!" Aceasta a dus la primul meu pas către adevărata credinţă.
Ținându-mi respiraţia, am ascultat când cel care vorbea a citat Cuvântul lui Dumnezeu: „Fără vărsare de sânge nu este iertare" (Evrei 9,22). Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu, care a murit ca Miel de jertfă pentru ca toţi cei care cred în sângele Lui să aibă parte de ier­tarea păcatelor. Am înţeles că acesta era Mesia din Isaia 53 şi L-am recunoscut ca fiind în acelaşi timp Omul durerii din Psalmul 22.
Fraţii mei, găsisem în sfârşit sângele! Cred în El. Acum citesc cu bucurie Noul Testament și văd că toate umbrele Legii se împlinesc în Isus Cristos. Sângele Lui a fost vărsat pentru păcătoși. Acest lucru este pe deplin suficient și de asemenea singurul mijloc pentru obţinerea mân­tuirii, atât pentru evrei, cat şi pentru neamuri.»

Articol preluat din revista Strigătul de la miezul nopții  04.2013

No comments:

Post a Comment

Comentarii