Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Un istoric roman și zilele din urmă


Un citat din Analele lui Tacitus (VI. 7), lucrare care a fost scri­să la Roma în urmă cu aproximativ 2000 de ani, la scurt timp după învierea Domnului Isus Cristos, ar putea descrie la fel de bine şi vremea noastră de acum.
Teologul belgian Edward Schillebeeckx menţionează acest citat, în care se spune: «Vremea noas­tră este o vreme a decăderii religioase. Vitalitatea permanentă a celor religioşi s-a pierdut, masa poporului a devenit fie superstiţioasă, fie indiferentă din punct de vedere religios. Elita societăţii este agnostică sau sceptică, iar liderii politici sunt făţarnici; tinerii se află într-un conflict făţiş cu societatea instituită şi cu autoritatea trecutului, experimentează religii orientale şi tehnici de meditaţie. Marea majoritate a oamenilor este cu­prinsă de decaderea vremii.»
Aceasta afirmaţie se potriveşte perfect zilelor noastre. În acea vreme, Imperiul Roman se afla în declin din punct de vedere moral, politic şi militar. Sfârşitul lui este bine cunoscut, însă observăm ca istoria se repetă. Astazi se creează un nou «Imperiu Roman». Din acest motiv nu este de mirare că duhul Romei câştigă atât de multă putere în lumea liberă, occidentală. Biblia a pro­rocit această situaţie prin următoarele cuvinte: «Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înșelătoare şi de învățăturile dracilor» (1 Tim. 4,1).
Cuvântul «lepadare» provine din ter­menii greceşti postas, apostas sau apost­asia. Acesta înseamnă «a pleca dintr-un loc». În mod obişnuit cuvântul exprimă ideea că o persoană pleacă din poziţia pe care a avut-o pentru a merge într-o altă direcţie. În textul din Faptele Apostolilor 21,21 se vorbeşte despre felul în care credincioşii în Cristos dintre evrei se hotăraseră să se îndepărteze de legile ceremoniale ale lui Moise, deoarece se aflau sub o nouă poruncă a mântuirii. În textul din 2 Tesaloniceni 2,3, cuvântul apostas se referă la oamenii care, sub influenţa lui Anticrist, se vor lepăda de credinţă în zilele din urmă: «Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării.»
Duhul lui Anticrist stăpâneşte de mai mult timp societatea noastră și influenţa lui creşte aproape inobservabil. În acest mod i se deschide uşa pentru a putea păşi pe scena lumii. Isus Cristos însă va reveni şi va implini ceea ce este scris la 2 Tesaloniceni 2,8: «Atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.» NORBERT LIETH
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

No comments:

Post a Comment

Comentarii