Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

”Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră!”


În Evrei 10,35 găsim scris următorul în­demn: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răs­plătire!» Uneori încrederea noastră este supusă unor teste. Suntem descurajaţi şi predispuşi atacurilor. Într-o meditaţie cu privire la textul din losua 6,3-4, teologul M. R. DeHaan a scris în cartea sa intitulată Unser taglich Brot (Pâinea noastră cea de toate zilele, n.trad.): «„Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile. Şapte preoți să poarte înaintea chivotului şapte trâmbi­ţe de corn de berbec; în ziua a şaptea să înconjuraţi cetatea de şapte ori." Marşul lui losua împreună cu israeliţii în jurul leriho­nului este un bun exemplu pentru modul tainic în care Dumnezeu Îşi împlineşte pla­nurile.
George Matheson a observat cu privire la aceasta că Dumnezeu îşi conduce uneori copiii pe o cale ocolită, în special atunci cand intenţia Lui este ca ei să împlinească o lucrare în urma căreia să aibă parte de o binecuvântare spirituală bogată. Mathe­son a scris că Dumnezeu îi spune adesea să facă lucruri pe care nu le înţelege: „Une­ori Dumnezeu îmi pune în mână o trâmbi­ţă, deşi eu cred că ar trebui să am o sabie. Sunt trimis pe o cale lungă și ocolitoare, deşi eu mă aştept la un atac frontal. Astfel de momente sunt dificile pentru mine. Nu munca mi se pare dificilă, ci lipsa mea de înţelegere. Este uşor să sufli într-o trâmbi­ţă sau să mărşăluieşti în jurul unei cetăţi asediate. Dificultatea este să vezi ce va ie­şi bun din aceasta. Doamne, ajută-mă ca în astfel de momente să pot simţi cu toată sinceritatea că un pas este suficient pen­tru mine!"
Ne mirăm uneori de modul în care Dum­nezeu ne conduce viaţa, în special atunci când credem că ne aflăm într-o criză. Di­ferite obstacole ne împiedică să înaintăm şi avem tendinţa de a-L întreba pe Dumne­zeu: „De ce trebuie să merg pe o cale atât de lungă și inutilă? De ce trebuie să aştept dacă pot purta mai bine acum lupta pen­tru Domnul?"
Este suficient să ştim că Dumnezeul Atot­puternic Se află în control! Dacă ne gân­dim la aceasta şi învăţăm lecția că trebu­ie să ne predăm Domnului prin credinţă, atunci vom primi siguranța de care avem nevoie pentru a ști că aceste căi ocolite ale lui Dumnezeu ne duc la o mare şi binecu­vântată victorie.
lată şi un gând pentru ziua de astăzi: Dum­nezeu te poate duce într-o parte şi în alta, dar El vrea să te conducă peste tot, pen­tru ca astfel să fii sigur că mergi pe calea cea bună.»
Putem învăţa să vedem dragostea şi pur­tarea de grijă a lui Dumnezeu în vremurile dificile. Domnul ştie cel mai bine ce anume va veni asupra noastră şi vrea să ne pregă­tească pentru aceste evenimente. Exact în astfel de vremuri ar trebui să ţinem minte cu credinţă şi încredere că El face toate lu­crurile perfect. Să ne amintim de cuvinte­le psalmistului: «Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumneze­ul care faci minuni; Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare» (Psalmul 77,13-14). Sa­bine Naegeli a exprimat astfel acest lucru: «Ştiu, Doamne, că mă pot înşela chiar şi atunci când mă cred condusă de Tine, dar nu vreau să mă tem că pot greşi, nu vreau să răman pe loc din cauza fricii, deoarece Tu mă însoțeşti și îmi binecuvântezi calea atunci cănd eu îţi cer ajutorul.»
Credem noi în noroc, ghinion şi coinciden­ţă sau vedem mâna lui Dumnezeu în ceea ce ni se întâmplă? Odinioară trăia un rege care nu credea în Dumnezeu. Slujitorul lui însă vorbea întotdeauna despre Dumnezeu şi dragostea Lui. Într-o zi, cei doi s-au dus la vânătoare, iar un animal sălbatic i-a sfâ­şiat regelui degetul mic de la mâna dreap­tă. Regele s-a mâniat foarte tare din cau­za aceasta şi l-a întrebat pe servitor unde se află acum Dumnezeul lui plin de dragos­te. Când slujitorul i-a răspuns că Dumne­zeu Și-a arătat și prin aceasta dragostea, regele l-a aruncat în închisoare. După cât­va timp, regele a mers din nou la vânătoare şi a fost luat prizonier de sălbatici care vo­iau să îl aducă jertfă zeilor lor. L-au verifi­cat dacă era o jertfă fără cusur şi, când au constatat că degetul lui mic lipsea, i-au dat drumul. Bucuros şi uşurat regele s-a întors acasă și şi-a eliberat servitorul, după care a declarat că din acel moment va crede şi el în Dumnezeu, deoarece absenţa degetu­lui mic îi salvase viaţa. Regele a vrut să ştie unde a văzut slujitorul dragostea lui Dum­nezeu în viaţa lui, având în vedere faptul că fusese închis luni întregi într-o groapă întunecoasă. Slujitorul a răspuns că dacă regele nu l-ar fi trimis la închisoare, ar fi participat şi el la vânătoare. Deoarece lui nu îi lipsea nimic, cu siguranţă ar fi fost ucis de sălbatici şi adus jertfă zeilor. Ast­fel slujitorul a văzut îndurarea, dragostea, călăuzirea şi ocrotirea lui Dumnezeu şi propria lui viaţă.
Putem spune aceasta din toată inima şi cu privire la viaţa noastră? MATIAS STEIGER
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

No comments:

Post a Comment

Comentarii