Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

”Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră!”


În Evrei 10,35 găsim scris următorul în­demn: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răs­plătire!» Uneori încrederea noastră este supusă unor teste. Suntem descurajaţi şi predispuşi atacurilor. Într-o meditaţie cu privire la textul din losua 6,3-4, teologul M. R. DeHaan a scris în cartea sa intitulată Unser taglich Brot (Pâinea noastră cea de toate zilele, n.trad.): «„Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile. Şapte preoți să poarte înaintea chivotului şapte trâmbi­ţe de corn de berbec; în ziua a şaptea să înconjuraţi cetatea de şapte ori." Marşul lui losua împreună cu israeliţii în jurul leriho­nului este un bun exemplu pentru modul tainic în care Dumnezeu Îşi împlineşte pla­nurile.
George Matheson a observat cu privire la aceasta că Dumnezeu îşi conduce uneori copiii pe o cale ocolită, în special atunci cand intenţia Lui este ca ei să împlinească o lucrare în urma căreia să aibă parte de o binecuvântare spirituală bogată. Mathe­son a scris că Dumnezeu îi spune adesea să facă lucruri pe care nu le înţelege: „Une­ori Dumnezeu îmi pune în mână o trâmbi­ţă, deşi eu cred că ar trebui să am o sabie. Sunt trimis pe o cale lungă și ocolitoare, deşi eu mă aştept la un atac frontal. Astfel de momente sunt dificile pentru mine. Nu munca mi se pare dificilă, ci lipsa mea de înţelegere. Este uşor să sufli într-o trâmbi­ţă sau să mărşăluieşti în jurul unei cetăţi asediate. Dificultatea este să vezi ce va ie­şi bun din aceasta. Doamne, ajută-mă ca în astfel de momente să pot simţi cu toată sinceritatea că un pas este suficient pen­tru mine!"
Ne mirăm uneori de modul în care Dum­nezeu ne conduce viaţa, în special atunci când credem că ne aflăm într-o criză. Di­ferite obstacole ne împiedică să înaintăm şi avem tendinţa de a-L întreba pe Dumne­zeu: „De ce trebuie să merg pe o cale atât de lungă și inutilă? De ce trebuie să aştept dacă pot purta mai bine acum lupta pen­tru Domnul?"
Este suficient să ştim că Dumnezeul Atot­puternic Se află în control! Dacă ne gân­dim la aceasta şi învăţăm lecția că trebu­ie să ne predăm Domnului prin credinţă, atunci vom primi siguranța de care avem nevoie pentru a ști că aceste căi ocolite ale lui Dumnezeu ne duc la o mare şi binecu­vântată victorie.
lată şi un gând pentru ziua de astăzi: Dum­nezeu te poate duce într-o parte şi în alta, dar El vrea să te conducă peste tot, pen­tru ca astfel să fii sigur că mergi pe calea cea bună.»
Putem învăţa să vedem dragostea şi pur­tarea de grijă a lui Dumnezeu în vremurile dificile. Domnul ştie cel mai bine ce anume va veni asupra noastră şi vrea să ne pregă­tească pentru aceste evenimente. Exact în astfel de vremuri ar trebui să ţinem minte cu credinţă şi încredere că El face toate lu­crurile perfect. Să ne amintim de cuvinte­le psalmistului: «Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumneze­ul care faci minuni; Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare» (Psalmul 77,13-14). Sa­bine Naegeli a exprimat astfel acest lucru: «Ştiu, Doamne, că mă pot înşela chiar şi atunci când mă cred condusă de Tine, dar nu vreau să mă tem că pot greşi, nu vreau să răman pe loc din cauza fricii, deoarece Tu mă însoțeşti și îmi binecuvântezi calea atunci cănd eu îţi cer ajutorul.»
Credem noi în noroc, ghinion şi coinciden­ţă sau vedem mâna lui Dumnezeu în ceea ce ni se întâmplă? Odinioară trăia un rege care nu credea în Dumnezeu. Slujitorul lui însă vorbea întotdeauna despre Dumnezeu şi dragostea Lui. Într-o zi, cei doi s-au dus la vânătoare, iar un animal sălbatic i-a sfâ­şiat regelui degetul mic de la mâna dreap­tă. Regele s-a mâniat foarte tare din cau­za aceasta şi l-a întrebat pe servitor unde se află acum Dumnezeul lui plin de dragos­te. Când slujitorul i-a răspuns că Dumne­zeu Și-a arătat și prin aceasta dragostea, regele l-a aruncat în închisoare. După cât­va timp, regele a mers din nou la vânătoare şi a fost luat prizonier de sălbatici care vo­iau să îl aducă jertfă zeilor lor. L-au verifi­cat dacă era o jertfă fără cusur şi, când au constatat că degetul lui mic lipsea, i-au dat drumul. Bucuros şi uşurat regele s-a întors acasă și şi-a eliberat servitorul, după care a declarat că din acel moment va crede şi el în Dumnezeu, deoarece absenţa degetu­lui mic îi salvase viaţa. Regele a vrut să ştie unde a văzut slujitorul dragostea lui Dum­nezeu în viaţa lui, având în vedere faptul că fusese închis luni întregi într-o groapă întunecoasă. Slujitorul a răspuns că dacă regele nu l-ar fi trimis la închisoare, ar fi participat şi el la vânătoare. Deoarece lui nu îi lipsea nimic, cu siguranţă ar fi fost ucis de sălbatici şi adus jertfă zeilor. Ast­fel slujitorul a văzut îndurarea, dragostea, călăuzirea şi ocrotirea lui Dumnezeu şi propria lui viaţă.
Putem spune aceasta din toată inima şi cu privire la viaţa noastră? MATIAS STEIGER
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

Natura Împărăției


Capitolul 14 al cărţii Zaharia conţine informa­ţii relevante despre Împărăţia lui Dumnezeu, astfel că ar trebui studiat în detaliu de toţi cei care vor să înţeleagă acest subiect deosebit de important.
Textul din Zaharia 14,1-9 prezintă momentul instaurării Împără­ţiei lui Dumnezeu pe pământ (vezi Strigătul de la miezul noptii, nr. 02/2013). Împărăția lui Dumnezeu apare în contextul unui asediu multina­ţional al Ierusalimului, asediu care va fi zădărnicit prin intervenţia Domnului pentru oraş şi pentru poporul Israel. În această vreme «Domnul va fi Împărat peste tot pământul» (v.9).
Versetele 10-21 dezvăluie detalii im­portante despre natura acestei împărății care va aduce multe schimbări pentru Ierusalim, după cum arată versetul 10: «Toată țara va ajunge ca șesul Iorda­nului, de la Gheba nă la Rimon, la miazăzi de lerusalim; iar Ierusalimul va fi înălțat și va rămâne liniștit la locul lui, de la poarta lui Beniamin până la locul porții dintâi, până la poarta unghiurilor, și de la turnul lui Hananeel până la teascurile împăratului.» În versetul 11 se subliniază faptul că Ierusalimul «va fi liniștit».
Versetele 12-15 descriu ce se va întâmpla cu cei care au purtat înainte război împotriva lerusalimului. Dis­trugerea, panica şi urgia vor veni peste potrivnicii Israelului: «lată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor și le va putrezi limba în gură. În ziua aceea, Domnul va trimite o mare învălmășeală în ei; unul va apuca mâna altuia şi vor ridica mâna unii asupra altora. Iuda va lupta și el în lerusalim și vor strânge bogățiile tuturor neamurilor de prim­prejur, aurul, argintul și haine foarte multe. Aceeași urgie va lovi și caii, catârii, cămilele, măgarii şi toate vitele care vor fi în taberele acelea.»
Versetele 16-19 prezintă apoi în detaliu cum va fi relaţia popoarelor cu împărăţia: «Toți cei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oștirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor. Dacă unele din familiile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea împăratului, Domnul oștirilor, nu va cădea ploaie peste ele. Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeași urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului și pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor.»
Diverse puncte din acest paragraf sunt vrednice de a fi menţionate.
În primul rând există oameni din rândul neamurilor care vor supravieţui judecăţilor Domnului (v.16).
În al doilea rând, cei dintre neamuri care au supravieţuit acestor judecăţi vor merge la Ierusalim pentru a se închina împăratului. Popoarele vor trebui să vină pentru a se închina împăratului în Persoană, deoarece El domneşte din Ierusalim, capitala Lui. Aceasta arată că Ierusalimul ca oraş şi Israelul ca popor au o mare importanţă în viitor.
În al treilea rând, supravieţuitorii dintre neamuri vor celebra Sărbatoarea Corturilor. Această sărbătoare este una dintre cele trei din calendarul Israelului în care poporul lui Dumnezeu trebuie să se afle în locul sfânt (vezi Lev. 23,34-44). Scopul sărbătorii este onorarea purtării de grijă a Domnului în timpul umblării poporului evreu prin pustie.
Cum vor aborda neamurile sărbătoa­rea israelită când Domnul va domni pe pământ? Eugene Merrill explică faptul că «există indicaţii că această sărbătoare ar reprezenta un fel de confirmare a Împăratului ca Fiu și reprezentant al lui IHVH. Prin urmare, când neamurile celebrează Sărbătoarea Corturilor, ele îşi dovedesc ascultarea faţă de Împăratul pământului, arătându-şi astfel supune­rea.» Pe scurt, Sărbătoarea Corturilor le va da neamurilor posibilitatea de a-şi proba credincioşia față de Domnul.
În al patrulea rând, neamurile care nu vor celebra sărbătoarea vor experimenta consecinţe grave. Domnul îi va lovi pe cei care trăiesc în neascultare. Egiptul, care este amintit ca reprezentant al neamurilor din acea vreme, nu va avea parte de ploaie. Aceasta arată că în tim­pul domniei Domnului Isus pe pământ, neascultarea încă va fi posibilă, iar domnia dreaptă a Fiului lui Dumnezeu va include pedepsirea ocazională.
Versetele 20-21 ne arată clar că, în această vreme, toate lucrurile vor fi sfinte pentru Domnul, chiar şi cele care în mod normal sunt considerate a fi obişnuite: «În ziua aceea va sta scris până şi pe zurgălăii cailor: Sfinți Dom­nului! .Și oalele din Casa Domnului vor fi ca potirele de jertfă înaintea altarului. Orice oală din lerusalim şi din luda va fi închinată Domnului oştirilor; toți cei ce vor aduce jertfe vor veni şi se vor sluji de ele să-și fiarbă carnea; și nu vor mai fi canaaniți în Casa Domnului oştirilor în ziua aceea.»
Rezumând, acest pasaj relevă faptul că Domnul va domni din Ierusallm peste neamuri. Popoarele vor trebui să își arate loialitatea absolută ţinând Sărbătoarea Corturilor. Neamurile care nu vor asculta de Domnul vor suporta consecințe negative, cum ar fi retragerea binecuvântărilor. DR. MICHAEL J. VLACH
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

Un istoric roman și zilele din urmă


Un citat din Analele lui Tacitus (VI. 7), lucrare care a fost scri­să la Roma în urmă cu aproximativ 2000 de ani, la scurt timp după învierea Domnului Isus Cristos, ar putea descrie la fel de bine şi vremea noastră de acum.
Teologul belgian Edward Schillebeeckx menţionează acest citat, în care se spune: «Vremea noas­tră este o vreme a decăderii religioase. Vitalitatea permanentă a celor religioşi s-a pierdut, masa poporului a devenit fie superstiţioasă, fie indiferentă din punct de vedere religios. Elita societăţii este agnostică sau sceptică, iar liderii politici sunt făţarnici; tinerii se află într-un conflict făţiş cu societatea instituită şi cu autoritatea trecutului, experimentează religii orientale şi tehnici de meditaţie. Marea majoritate a oamenilor este cu­prinsă de decaderea vremii.»
Aceasta afirmaţie se potriveşte perfect zilelor noastre. În acea vreme, Imperiul Roman se afla în declin din punct de vedere moral, politic şi militar. Sfârşitul lui este bine cunoscut, însă observăm ca istoria se repetă. Astazi se creează un nou «Imperiu Roman». Din acest motiv nu este de mirare că duhul Romei câştigă atât de multă putere în lumea liberă, occidentală. Biblia a pro­rocit această situaţie prin următoarele cuvinte: «Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înșelătoare şi de învățăturile dracilor» (1 Tim. 4,1).
Cuvântul «lepadare» provine din ter­menii greceşti postas, apostas sau apost­asia. Acesta înseamnă «a pleca dintr-un loc». În mod obişnuit cuvântul exprimă ideea că o persoană pleacă din poziţia pe care a avut-o pentru a merge într-o altă direcţie. În textul din Faptele Apostolilor 21,21 se vorbeşte despre felul în care credincioşii în Cristos dintre evrei se hotăraseră să se îndepărteze de legile ceremoniale ale lui Moise, deoarece se aflau sub o nouă poruncă a mântuirii. În textul din 2 Tesaloniceni 2,3, cuvântul apostas se referă la oamenii care, sub influenţa lui Anticrist, se vor lepăda de credinţă în zilele din urmă: «Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării.»
Duhul lui Anticrist stăpâneşte de mai mult timp societatea noastră și influenţa lui creşte aproape inobservabil. În acest mod i se deschide uşa pentru a putea păşi pe scena lumii. Isus Cristos însă va reveni şi va implini ceea ce este scris la 2 Tesaloniceni 2,8: «Atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.» NORBERT LIETH
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

O nouă cale


De MATIAS STEIGER

       În urmă cu mai bine de doi ani, Dom­nul mi-a vorbit într-un mod deosebit prin Cuvântul Său în timpul personal de citire a Bibliei şi de rugăciune. Sim­ţeam că se întâmplă ceva, dar nu ştiam ce. Am început să mă rog şi I-am spus Domnului: «Sunt gata dacă vrei să mă foloseşti pentru ceva nou, dar arată-mi, Te rog, clar lucrul acesta şi deschide Tu uşile!» Intenţionat nu am vorbit cu soţia mea despre aceasta, chiar dacă în toate lucrurile pot să discut cu ea fără nici o reţinere. Trei luni mai târziu, ea m-a întrebat dacă se întâmplă ceva. Simţea că era timpul potrivit să facem ceva nou. Începând din acel moment ne-am rugat împreună pentru călăuzi­rea lui Dumnezeu în această chestiune. În noi a crescut dorinţa de a începe o nouă lucrare a Misiunii Strigătul de la Miezul Nopţii printre fraţii vorbitori de limbă spaniolă şi portugheză în Statele Unite ale Americii. Fratele meu Markus merge deja de peste 10 ani în fiecare an în SUA pentru a participa la târgul de carte creştină Expolit din Miami şi pentru a câştiga noi cititori. Una dintre marile probleme era că nu aveam acolo nici un depozit de carte pentru a putea trimite imediat comenzile.
În iunie 2012 am vorbit pentru prima oară deschis despre ideile noastre cu conducerea Misiunii Strigătul de la Mie­zul Nopţii din Brazilia, SUA şi Europa. Am rămas uimiţi de reacţiile pline de bucurie. Domnul pregătise deja totul. Unii au spus chiar că se rugau deja de mult timp pentru această lucrare.
Dorinţa noastră este să înfiinţăm un depozit de literatură la sediul Misiunii Strigătul de la Miezul Nopţii din Colum­bia, Carolina de Sud, pentru a le oferi literatură creştină celor peste 40 de mi­lioane de persoane vorbitoare de limba spaniolă din SUA şi celor peste 140 de milioane din Mexic, fie prin internet, fie prin poştă. În Statele Unite ale Ame­ricii se găsesc şi foarte mulţi brazilieni cărora le putem oferi literatură în limba portugheză. Expolit ne oferă o foarte bună posibilitate de a ajunge în librării cu oferta noastră în limba spaniolă.
Suntem extrem de motivaţi și ne bucurăm de toate aceste posibilităţi. În acelaşi timp suntem conştienţi că începuturile vor fi dificile, însă vrem să acţionăm în totală dependenţă faţă de Domnul, astfel că aşteptăm cu umilinţă să vedem ce va face. Cert este că avem mare nevoie de rugăciunile și susţine­rea dumneavoastră, mai ales că suntem abia la începutul acestei noi lucrări misionare.
Deosebită în acest context este şi si­tuaţia fiului nostru Patrick. El are acum 13 ani şi este elev în clasa a V-a. Patrick are o dizabilitate cognitivă, o limitare a capacităţii psihice. El se refugiază foarte des în lu­mea lui imaginară şi nu are deloc simţul timpului (ieri, astăzi și mâine, pentru el sunt totuna). La şcoala specială la care a mers în Porto Alegre (Brazilia) s-a lovit de aceste limitări ale lui. Școala se ocupa într-adevăr de cei cu di­ficultăţi în învăţare, dar nu avea un program care să corespundă dizabilităţii lui Patrick. Pentru noi a fost o perioadă foarte dificilă să vedem cum băiatui nostru merge în fiecare zi la şcoală doar pentru a pierde timpul. Patrick este cetăţean american, deoarece a venit pe lume în timp ce locu­iam la New York. Arno Froese, directo­rul Misiunii Strigătul de la Miezul Nopţii din SUA, ne-a spus că el va avea acolo tot dreptul de a beneficia de un program şcolar potrivit pentru el. V-am fi foarte recunoscători dacă v-aţi ruga pentru ca Patrick să se obişnuiască cu noul sistem educaţional şi să primească cu adevărat ajutor profesional. Atunci când vă rugaţi pentru lucrarea noastră, gândiţi-vă şi la Silas, celălalt băiat al nostru. El are 16 ani şi mai are încă doi ani de liceu. La vârsta lui este foarte important să îşi facă noi prieteni creştini. Rugaţi-vă și pentru soţia mea Susi, ca în ciuda durerilor care revin în permanenţă, să aibă puterea de a-şi desfăşura treburile zilnice. Domnul să vă răsplătească pentru susţinerea dumneavoastră!
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

Originea lui Anticrist


De unde va veni Anticrist? Unii spun că el se trage dintr-o sămânţă satanică, în timp ce alţii susţin că Satan pregă­teşte în fiecare generaţie câte un Anticrist. Putem afla mai multe despre acest subiect din Biblie?

Ideea că Anticrist provine dintr-o sămânţă satanică este menţionată de dr. Arnold Fruchtenbaum în ex­celenta sa carte intitulată Footsteps of the Messiah (Urmele paşilor lui Mesia, n.trad.). Iată ce a scris el pe acest subiect: «Dacă sămânţa femeii este Mesia, atunci sămânţa lui Satan nu poate fi decât Anti­crist. Din Geneza 3,15 se poate conclu­ziona că Satan va falsifica ideea naşterii din fecioară şi într-o zi va însărcina o femeie romană. Aceasta va aduce pe lume sămânţa lui Satan, care va fi Anti­crist. Femeia s-ar putea să nu fie fecioară, dar procrearea lui Anticrist va avea loc prin puterea supranaturală a lui Satan. În acest mod, Anticrist va avea o origine supranaturală. Un alt pasaj care se ocupă de acest subiect este 2 Tesaloniceni 2,9, unde cuvântul grecesc energeo poate fi tradus cu «putere» şi are semnificaţia de «a activa». Venirea lui va fi aşadar determinată prin acţiunea lui Satan. Va veni o vreme în care situaţia din Geneza 6,4 se va repeta. O fiinţă îngerească de­căzută, de data aceasta Satan însuşi, va lăsa însărcinată o femeie dintre neamuri, de origine romană, care îl va aduce pe lume pe fiul lui. Produsul final va fi un fals dumnezeu-om.»
Cu toate că eu, personal, am învăţat foarte multe de la dr. Arnold Fruchtenbaum şi din scrierile lui, mă văd nevoit să contrazic această interpretare. Din punctul meu de vedere, dacă ne bazăm pe Scriptură, nu există nici un argument clar pentru această idee pro­vocatoare. Există multe lucruri care s-ar putea spune referitor la acest subiect, dar în primul rând «sămânța lut Satan» nu trebuie neapărat să se refere la un urmaş fizic, ci mai degrabă la unul spi­ritual (citiţi în acest sens Matei 13,38; Ioan 8,41-43; Fapte 13,10; Ioan 3,10). Concluzia dr. Fruchtenbaum trece după părerea mea cu mult dincolo de mărturia Sfintei Scripturi. Nici măcar cei care explică evenimentele din Geneza 6,4 cu îngerii (după cum o fac şi eu), nu ar găsi dovezi clare pentru originea lui Anticrist dintr-o sămânţa satanică.
Legat de originea acestuia, ni se dau foarte puţine indicaţii cu privire la apariţia lui în zilele de pe urmă pe scena mondială. Naşterea lui nu trebuie să fie unică din punct de vedere fizic. El îşi poate începe cariera ca un om inspirat (sau posedat) satanic (vezi Dan. 9,27). Ceea ce ştim sigur despre el este că va primi o rană de moarte (vezi Apoc. 13,3), după care se va ridica din Adânc (vezi Apoc. 11,7; 13,3). Sfânta Scriptură pune accent mai mult pe legătura din­tre capacitatea şi puterea lui demonică făcută tot mai mare de această ridicare surprinzătoare din Adânc, fiind mai puţin interesată de naşterea lui. Aceas­tă restaurare sau împuternicire pare să aibă loc la mijlocul necazului celui mare (vezi Apoc. 11,3; Apoc. 13,5). Prin ridicarea din Adânc și biruinţa lui asupra martorilor lui Dumnezeu, care înainte erau de neoprit (vezi Apoc. 11,7), el va ajunge să fie divinizat de întreaga lume (vezi Apoc. 13,4; 17,8).
După părerea mea, ideea că Satan formează în fiecare generaţie un candi­dat pentru posibilul Anticrist este şi mai speculativă decât ideea unei seminţe sa­tanice. Eu nu găsesc nici un pasaj biblic pentru susţinerea acesteia.
Noi, învăţătorii Cuvântului lui Dum­nezeu, trebuie să fim atenţi să nu trecem dincolo de mărturia Scripturii (vezi Psalmul 131,1), în special în domeniul complex al doctrinei escatologice, care deja suferă dispreţul şi batjocura scep­ticilor. O regulă de aur este aceasta: cu cât este mai neobişnuită o idee, cu atât mai necesare sunt afirmaţiile clare din Scriptură care să o susţină fără echivoc. Când găsim o susţinere insuficientă din Scriptură pentru o idee neobişnuită este bine să o păstrăm pentru noi până când, în măsura posibilităţilor, putem oferi dovezi biblice pe măsură.
«Pe baza cărei reguli ar trebui să luăm atunci în considerare astfel de lucruri, dacă nu pe baza Cuvântului divin inspi­rat? Dacă încercăm să trecem dincolo de acesta riscăm să ne rătăcim în întuneric. Dacă începem să formulăm convingeri dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu vom fi prinşi în cursa lui Satan.» DR. TONY GARLAND
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

Uniunea Europeană în Biblie


Componenţa actuală a Uniunii Euro­pene, de 27 de țări, nu va dura foarte mult. Ştim acest lucru deoarece, potrivit Sfintei Scripturi, alianţa globală finală de putere va fi formată din doar zece naţiuni.
Cu siguranţă vă este cunoscut con­ceptul celor «zece împăraţi» (ei sunt menţionaţi în cel puţin cinci profeţii din Vechiul şi Noul Testament). Aceştia se vor uni în zilele din urmă, încheind o coaliţie de conducere a lumii. Ei sunt prezentaţi ca fiind cele zece de­gete de la picioarele statuii din Daniel 2 sau cele zece coarne din Daniel 7: «Cele zece coarne înseamnă că din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați» (Dan. 7,24). Putem şti de aici că ultima constelaţie a Imperiului Roman reînviat va fi formată din zece naţiuni şi nu din 27. În plus, este aproape sigur că unele dintre statele membre (dacă nu toate) ale ultimilor zece împăraţi vor proveni din Europa de astăzi. Putem presupune acest lucru pe baza diverselor afirmaţii biblice pe această temă.
Tot din Sfânta Scriptură înţelegem că în viitorul apropiat trebuie să se formeze un nou grup de zece împăraţi. Uniunea actuală formată din cele 27 de naţiuni ale Europei trebuie să facă loc unei noi alianţe de putere.
Nu putem trage mai multe concluzii din crizele şi evenimentele actuale care se petrec în statele din Europa cu privire la forma finală a acestui Imperiu Roman renăscut în viitor, chiar dacă lucrul acesta ar putea să fie surprinzător pentru unii cititori, mai ales dacă luăm în considerare cât de uniţi sunt mulţi experţi în profeţia biblică cu privire la acest subiect. Ideea că alianţa celor zece naţiuni trebuie să provină din Europa de astăzi este unanim acceptată de comen­tatorii biblici.
Totuşi nu putem fi în întregime con­vinşi de acest lucru, deoarece, chiar dacă este foarte posibil ca toţi cei zece «împă­raţi» să provină din Europa, aceasta nu este decât o teorie. În timp ce extinderea actuală şi viitoare a Imperiului Roman istoric este într-adevăr confirmată în Sfânta Scriptură, identitatea şi poziţio­narea geografică a celor zece naţiuni nu sunt revelate. Cu toate că teoria mai sus menţionată nu este exclusă, ea nu poate fi dovedită ca atare sau derivată din Sfânta Scriptură. Sunt posibile şi alte variante.
În textul din Daniel 9,26 sunt scrise următoarele: «Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Lo­caș.» Acest pasaj confirmă teoria potrivit căreia ultimul conducător (Anticrist) va proveni dintr-un popor «roman». Astăzi există 47 de ţări care (total sau cel puţin parţial) se află în zona geografică a Impe­riului Roman din urmă cu aproximativ 2000 de ani. Popoarele acestui Imperiu Roman istoric au populat şi Lumea Nouă, astfel că nu este exclus ca unul (sau mai mulţi) din ultimii zece împăraţi să provină fie din Europa de astăzi, fie din Lumea Nouă.
Multe naţiuni care fac parte din Lumea Nouă sunt urmaşe ale «roma­nilor», cum ar fi de exemplu Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Argentina etc. După cum arată istoria, mulţi oameni care se trag din popoare «romane» au format de-a lungul timpului noi naţiuni în alte părţi ale lumii.
Este foarte posibil ca Europa să se împartă în diferite sub-grupe de ţări. O companie de cercetare economică susţine că unele ţări nordice, conduse de Germania, vor să se separe de restul Europei. Acestea vor avea atunci propria lor monedă (numită «Neuro»). Țările sud-europene vor forma de asemenea propria lor grupare (acestea fiind în principal ţările cu deficite), deoarece vor dori neapărat să aibă o monedă proprie (numită «Sudo»), care apoi se va deva­loriza. La fel se vor putea separa şi alte grupări de state. S-ar putea astfel ajunge la fracţionarea Europei, fapt ce lărgeşte spectrul de căutare a provenienţei celor zece împăraţi. WILFRED J. HAHN
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

Evreii sunt cei care conduc lumea?


Am o rudă care vorbeşte încontinuu despre evrei, afirmând ca ei sunt cei care conduc lu­mea aceasta, în special bancherii. Ei sunt vino­vaţi ca nicăieri în lume lucrurile nu merg atât de bine. Aceste discuţii îmi creeaza o stare de dis­confort. I-am spus ca, în zilele de prigoană, anu­mite meserii le erau interzise evreilor. Cred că aţi scris la un moment dat despre acest subiect. Mă puteţi ajuta?

       Din punct de vedere istoric se poate dovedi pentru oricine este interesat cu adevărat cum s-a ajuns ca evreii să fie activi mai ales în domeniul comerţului și al finanţelor. Prin nenumărate acuzaţii false, excluderi și groaznice persecuţii care au început în secolul al IV-lea, evreilor le-a fost interzis să mai practice aproape orice meserie. Deoarece a deve­nit tot mai dificil pentru ei să cumpere proprietăţi, ei au fost nevoiţi să se sta­bilească în oraşe. Le-au mai rămas doar meseriile proscrise de «creştini», cum ar fi negoţul cu obiecte vechi, amanetul sau împrumuturile. Este de la sine înţeles ei s-au specializat în aceste meserii şi de cele mai multe ori le exercitau cu succes.
Comerţul şi finanţele au devenit între timp domeniile cheie ale economiei, astfel mulţi evrei au rămas activi în acest sens până în zilele noastre. Momentan evreii reprezintă doar o minoritate în economia globală și în lumea financiară, dar, raportat la populaţia statului lor, ei sunt bine reprezentaţi.
A-i defăima pe evrei prin acuzaţii pauşale, nefondate este un model de comportament pe care Europa îl cunoaş­te de peste 1600 de ani. Este aceeaşi idee oribilă a antiiudaismului și a anti­semitismului care spune că evreii sunt nenorocirea noastră și se fac vinovaţi de tot răul care ni se întâmplă.
Domnul Isus a vorbit profetic despre aceasta în Luca 21,17: «Veți fi urâți de toți ...» Nu este ceea ce experimentăm şi astăzi? În a doua parte a versetului găsim o afirmaţie pe care nu o putem ignora: «... din pricina Numelui Meu.» Acesta este punctul central în ura împotriva evreilor și a Israelului. De fapt vorbim despre o ură împotriva Dumnezeului lui Israel și a Unsului Său. Domnul a confir­mat acest lucru într-un mod pozitiv în Matei 25,40: «Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frati al Mei, Mie mi le-ați făcut.» FREDY PETER
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013

Ultimul convertit al lui John Harper


Impresionantul festival de la Lacul Thun s-a încheiat deja, iar Titanicul de pe scena din Thun a fost demontat şi va aminti într-o nouă locaţie de groaz­nicul eveniment. Am găsit un episod deosebit despre teribila tragedie într-o broşură. Iată un scurt fragment: «Când s-a scufundat Titanicul, şi John Harper a luptat împotriva morţii umede și reci. El era un creştin convins, căruia nu îi era teamă de moarte. O siluetă agăţată de o scândură a ajuns lângă el purtată de apă. El i-a strigat naufragiatului: „Eşti tu mântuit?" Răspunsul pe care l-a primit a fost: „Nu!" Harper i-a spus: „Crede în Domnul Isus şi vei fi salvat!" Înainte să îi poată răspunde, bărbatul a plutit mai departe în întuneric. Câteva clipe mai târziu, curentul i-a apropiat din nou. Harper, aflat pe moarte, a strigat din nou: „Eşti tu mântuit?" Din nou acelaşi răspuns: „Nu." Cu ultimele puteri, John Harper a repetat afirmaţia de mai devreme: „Crede în Dornnul Isus şi vei fi mântuit!" Naufragiatul a fost scos din apă mai târziu și salvat.
În Hamilton, Ontario, acest supravieţuitor a mărturisit că a fost „ultimul om convertit" de John Harper. El a luat în serios în apele reci strigătul lui Harper şi i s-a încredinţat trup şi suflet, pentru viaţă și moarte, lui Isus Cristos. În acea noapte deznădăjduită el a avut parte de amândouă.»
În aceeaşi noapte groaznică s-a mai întâmplat ceva deosebit din punct de vedere spiritual, și anume faptul ca or­chestra vasului a cântat cântecul «Mai aproape de Tine, Doamne». HANS KUNZ, THUN-DORRENAST
Articol preluat din  revista Strigătul de la miezul nopții  03.2013