Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Ierusalimul (BIBLIA și ISRAELUL)


de Jurek Schulz
Ierusalim înseamnă «cetatea/inte­meierea/temelia păcii». Acest nume se află de la înfiinţarea cetăţii în con­tradicţie cu realitatea, deoarece nici un alt oraş din lume nu are un nume atât de controversat. Exact din acest motiv acolo este necesară «pacea». Suntem chemaţi să ne rugăm pentru pacea Ie­rusalimului, deoarece oraşul reprezintă o zonă de conflict: «Rugati-vă pentru pacea lerusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. Pacea să fie între zidurile tale și linistea în casele tale domnești» (Psalmul 122,6-7).
Cetatea împăratului misterios
Ierusalimul este menţionat pentru prima oară în Geneza 14,18. Acolo Avraam s-a întâlnit cu Melhisedec, îm­păratul Salemului (în urmă cu aproxi­mativ 4000 de ani). În acea vreme, Sa­lemul făcea parte din teritoriul Canaa­nului, care era la rândul lui o provincie a imperiului faraonilor din Egipt.
Cetatea împăratului David
Până în vremea lui David (în urmă cu aproximativ 3000 de ani), cetatea Ierusalim nu a fost cucerită de israeliţi, ci s-a aflat sub conducerea iebusiţilor.
David a cucerit-o însă și i-a acordat o mai mare importanţă (vezi 1 Cron. 11,4-7.9; 2 Sam. 5,6-10). Deoarece ea nu făcea parte din teritoriul nici unei seminţii a poporului Israel, cetatea a fost ideală pentru a fi numită capita­lă, pentru a conferi întregului popor o nouă identitate. Ulterior David a adus la Ierusalim chivotul legământu­lui, cu capacul ispăşirii (vezi 2 Sam. 6; 1 Cron. 13-15).
Cetatea Dumnezeului celui viu
În anul 967 î.Cr., împăratul Solomon a construit Templul din Ierusalim ca loc al întâlnirii omului cu Dumneze­ul cel viu. La dedicarea festivă a Tem­plului citim că Dumnezeu Însuși S-a legat într-un mod unic de cetate: ”Ieru­salimul L-am ales, pentru ca în el să lo­cuiască Numele Meu şi pe David L-am ales să domnească peste poporul Meu Israel” (2 Cron. 6,6, citiţi și 2 Cron. 5,11-14; 6,5; 7,11.12.15). Prezenţa lui Dumnezeu a umplut Templul. Iată ce face Ierusalimul atât de special şi de ce este el deosebit de toate celelalte oraşe din lume.
Cetatea centrului evreiesc
Perioada de prosperitate a Ierusa­limului a atins apogeul în timpul lui David şi Solomon, în urmă cu aproxi­mativ 3000 de ani. De atunci Ierusa­limul este nucleul culturii, tradiţiei religiei evreieşti. Cu toate că cetatea a fost distrusă de 17 ori, ea a rămas permanent în amintirea poporului evreu, oriunde s-ar fi aflat acesta. Și în peri­oada post-biblică, Ierusalimul a repre­zentat o ţintă arzătoare pentru poporul evreu. Pesahul, cea mai importantă sărbătoare din iudaism, se încheie în fiecare an cu urarea: «Anul viitor la Ierusalim!» Chiar și în cea mai frumoa­să zi din viaţă, ziua nunţii, oamenii se gândesc la Ierusalim când sparg cu pi­ciorul un pahar. Această acţiune simbo­lică este făcută în amintirea distrugerii Templului din Ierusalim.
Cetatea necredincioşiei și a în­frângerii
În anul 586 î.Cr., Ierusalimul a fost cucerit de trupele babiloniene ale lui Nebucadneţar. Cetatea a fost dărâ­mată, iar centrul ei spiritual, Templul Domnului, a fost distrus în totalitate. Ieremia L-a întrebat plin de durere pe Dumnezeu: «L-ai lepădat Tu de tot pe luda și a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești, așa că nu mai este nici o vindecare pentru noi?» (Ier. 14,19). Dumnezeu nu i-a mai ajutat din cauza păcatelor lor, astfel că S-a îndepărtat de Ierusalim, cetatea rămânând fără apărare. Ierusalimul a fost distrus din cauza vinovăţiei sale în faţa lui Dumnezeu (vezi Ier. 14,17-22; 15,1). Răspunsul Lui a fost: «Cine să aibă milă de tine, lerusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate? M-ai părăsit, zice Dom­nul, ai dat înapoi; de aceea întind mâna împotriva ta și te nimicesc; sunt sătul de milă» (Ier. 15,5-6).
Cetatea dorului evreiesc
Ierusalimul a rămas însă centrul do­rului evreiesc. Profetul Daniel, care a fost deportat în Babilon, nu şi-a putut uita patria. Iată cum se ruga el: «Ascul­tă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugă­ciunea, şi cererile robului Tău și, pen­tru dragostea Domnului, fă să strălu­cească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochli ş priveste la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurări­le Tale cele mari» (Dan. 9,17-18).
Cetatea lui Mesia
Ierusalimul a fost locul în care Me­sia a predicat, a fost răstignit, a înviat şi S-a înălţat la cer, dar şi locul unde El Se va întoarce, după cum a prezis, la sfârşitul vremurilor (citiţi în acest sens Zah. 14,1).
Ierusalimul a devenit locul de naş­tere al primei biserici mesianice evre­ieşti şi zeci de mii de evrei au venit la credinţă în perioada următoare. Ieru­salimul a fost şi locul din care vestea bună a mântuirii s-a răspândit în întrea­ga lume.
De 2000 de ani cetatea este căl­cată în picloare de neamuri
Domnul Isus a vorbit în mod profe­tic despre viitorul Ierusalimului (vezi Luca 19,41-48; 21,25). Distrugerea acestuia a avut loc în anul 70 d.Cr. Au murit atunci peste 1,1 milioane de evrei, iar 100.000 au fost deportaţi ca sclavi la Roma.
După ce Ierusalimul a fost dărâ­mat, împăratul Hadrian a construit o cetate tipic romană, cu un templu al lui jupiter în locul Templului închinat Domnului. Cetatea a primit un nou nume — Aelia Capitolina. Evreilor li s-a interzis să intre în cetatea lor, sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Şi ţara Israel a primit un nou nume — Pa­lestina. Din secolul al IV-lea până în al VII-lea, Ierusalimul a devenit creştin și loc de pelerinaj. Peste tot au apărut biserici, sanctuare și mănăstiri.
În anul 638, cetatea a fost supu­să de islam. În anul 691 aici a fost construit Domul Stâncii, iar în anul 715 moscheea al-Aqsa («moscheea îndepărtată», conform Surei 17,2). De atunci Ierusalimul, care a primit numele «al-Quds» (Sfânta), a devenit al treilea oraş sfânt al islamului, după Mecca și Medina.
Ierusalimul s-a aflat timp de aproa­pe 1900 de ani sub stăpânirea diferite­lor popoare. Chiar și după înfiinţarea statului Israel (în anul 1948) au mai trecut câţiva ani până când Ierusali­mul a ajuns din nou sub autoritatea evreilor (în 1967). Anul acesta se îm­plinesc 40 de ani de când centrul Ieru­salimului îi aparţine Israelului.
Rămâne valabil Cuvântul profetic: «Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!" Poate o feme­ie să uite copilul pe care-l alăptează și sa n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip. lată că te-am săpat pe mâinile Mele şi ziduri­le tale sunt întotdeauna înaintea ochi­lor Mei» (Isaia 49,14-16).
Cetatea avertismentului divin
Au expirat promisiunile lui Dum­nezeu? Va fi Domul Stâncii dărâmat, după cum aşteaptă unii evrei şi creş­tini, pentru ca astfel Templul evreiesc să fie reconstruit pentru a treia oară? Va fi construit un Templu evreiesc lângă Domul Stâncii? Va rămâne to­tul neschimbat, aşa cum este astăzi, şi anume evreii cu Zidul Plângerii, iar musulmanii cu Domul Stâncii? Este astăzi locul acesta, în care cândva se afla Templul, nesemnificativ pentru Dumnezeu?
Dumnezeu însuşi a spus următoa­rele despre locul Templului: «Dacă vă veţi abate, dacă veţi părăsi legile și poruncile Mele pe care vi le-am dat dacă vă veţi duce să slujiţi altor dum­nezei și să vă închinaţi înaintea lor, vă voi smulge din ţara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Nume­lui Meu și o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele. Și cât de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lângă ea va rămâne încre­menit și va zice: „Pentru ce a făcut Domnul așa ţării, și casei acesteia?" se va răspunde: „Pentru că L-au pără­sit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, pentru că s-au alipit de alţi dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slu­jit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele"» (2 Cron. 7,19-22).
Problema determinantă a Ierusali­mului este una spirituală, fiind legată de relaţia personală a locuitorilor ce­tăţii cu Dumnezeul Creator, care S-a întrupat în Mesia şi a intrat în istorie ca «Împărat al iudeilor». Cei care ca­ută adevărata pace a Ierusalimului nu îl pot evita pe Dumnezeu (vezi Matei 23,39).
Pană să se ajungă la pacea propriu-­zisă, Ierusalimul va avea parte de mai multă presiune (vezi Zah. 12-14).
Noul Ierusalim cetatea prezen­ţei divine
Ierusalimul va fi apogeul a tot ceea ce este nou, a tot ceea ce Domnul va realiza în viitor. Ierusalimul este sim­bolul și personificarea credincioşiei lui Dumnezeu în lucrarea Lui de mântuire pentru omenire. Noul Ierusalim va fi centrul prezenţei lui Dumnezeu (vezi Apoc. 21,1-5; Zah. 2,14-17).
Prezenţa Lui va face cu adevărat din Ierusalim «cetatea păcii». Ierusalimul va deveni centrul păcii pentru toţi oa­menii. Atunci se va împlini scopul care i-a fost destinat dintotdeauna (citiţi în acest sens Zah. 14). •
(Publicat cu aprobarea lui Jurek Schulz: www.amzi.org)
Articol preluat din revista Știri din Israel 03.2013

Zaharia şi problema interpretării «spirituale»


Creştinii care cred că Israelul nu mai are nici un viitor in­terpretează în mod «spiritual» multe afirmaţii ale profetului Zaharia, însă fac acest lucru selectiv şi oarecum incon­secvent, deoarece profeţiile lui Zaharia cu privire la prima venire a Domnului Isus Cristos pe acest pământ trebuie interpretate literal.
Profetul Zaharia vorbeşte atât des­pre prima, cât şi despre cea de-a doua venire a Domnului. În con­textul general al cărţii devine clar că cele două veniri ale lui Mesia se află într-o strânsă legătură cu poporul şi ţara Isra­el. Tot ceea ce a prezis Zaharia cu privi­re la prima venire a lui Isus s-a împlinit nu doar spiritual, ci ad litteram. Limba­jul simbolic din prorociile şi viziunile profeţilor este însă cu totul altceva. Be­nedikt Peters arată în interpretarea căr­ţii Zaharia că până şi comentatorii care resping un viitor pentru Israel identifi­că oraşul Ierusalim cu cel din Ţara Sfan­ta (în Zaharia 1-11) în aproape toate pa­sajele care vorbesc despre Ierusalimul pământesc. Diferenţele care apar în in­terpretarea cărţii sunt legate de pasaje­le care vorbesc despre revenirea Dom­nului Isus Cristos. Atunci mulţi comen­tatori încep în mod cu totul nejustificat să spiritualizeze informaţiile geografice. Iată în cele ce urmează cateva exemple pentru împlinirea literală a celor spuse de profetul Zaharia cu privire la prima venire a lui Mesia:
-      Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruş (vezi Zah. 9,9);
-      Isus a fost părăsit de ucenici în sea­ra în care a fost prins (vezi Zah. 13,7);
-      Isus a fost trădat pentru 30 de ar­ginţi (vezi Zah. 11,12);
-      Cei 30 de arginţi au fost aruncaţi în Templu de Iuda, iar apoi cu ei a fost cum­părată ţarina olarului (vezi Zah. 11,13);
-      Coasta lui Isus a fost străpunsă cu o suliţa (vezi Zah. 12,10).
Zaharia vorbeşte în diferite pasaje atât despre prima, cât şi despre cea de-a doua venire a Domnului Isus Cristos pe acest pământ, astfel că nu avem nici un motiv să interpretăm altfel decât literal pasaje­le despre cea de-a doua venire:
-      Neamurile se vor strânge împotriva Ierusalimului (vezi Zah. 12,1-3);
-  Casa lui David Îl va recunoaşte pe Cristos; El va reveni în calitate de Domn şi Dumnezeu al ei, astfel că ea va ex­perimenta o revărsare a Duhului (vezi Zah. 12,10);
-     Familiile lui Israel sunt prezenta­te ca plângându-se şi jelindu-se în con­textul revenirii Salvatorului (vezi Zah. 12,11-14). Ezechiel prezintă nominal în vedenia lui cu privire la Împărăţia me­sianică seminţiile lui Israel, menţionând pentru fiecare regiune ce le-a revenit acestora informaţii și date geografice exacte, care nu se pot aplica decât ţării Israel (vezi Ezec. 48,22-29);
-      Muntele Măslinilor se va despica la revenirea Domnului Isus (vezi Zah. 14,4);
-     Sunt specificate informaţii geogra­fice și nominale exacte despre Israel şi despre alte ţări în legătură cu reveni­rea lui Cristos (vezi Zah. 14,10-11.18). Zaharia vorbeşte la fel ca Ezechiel (vezi Ezec. 47,8) despre câmpia de lângă Ma­rea Moartă, numita şi Arava.
În cartea lui Zaharia, profeţiile des­pre prima şi a doua venire a lui Isus sunt atât de clare, iar în unele pasaje atât de strâns legate unele de altele, încât nu avem cum să aplicăm criterii diferite de interpretare (literală sau spirituală) fără a risca o întrerupere a principiilor înţele­gerii textului. Profeţia împlinită ad litte­ram cu privire la prima venire a Domnu­lui Isus din cartea Zaharia confirmă fap­tul că informaţiile referitoare la reveni­rea Sa se vor împlini cuvânt cu cuvânt. JOHANNES PFLAUM
Articol preluat din revista Strigătul de la miezul nopții 02.2013

Momentul Împărăţiei


ZAHARIA 14
Capitolul 14 din cartea Zaharia conţine informaţii importante cu privire la împărăţia lui Dumnezeu, motiv pentru care ar trebui să fie studiat în detaliu de toţi cei care doresc să înţeleagă existenţa și funcţionarea acestei împărăţii.

În acest scop este foarte important versetul 9, unde este scris: «Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn si Numele Lui va fi singurul Nume.»
Având în vedere acest text, putem spune fără teama de a greşi că va exista o împărăţie pământească. În această perioadă, nici un popor nu se va în­china propriilor dumnezei (aşa cum se întâmplă acum), deoarece Domnul îşi va întemeia domnia şi nu va exista nici o îndoială cu privire la cine este adevăratul Dumnezeu.
În Zaharia 14 aflăm multe despre această împărăţie pământească, atât cu privire la momentul apariţiei, cât şi la natura ei. Să începem cu versetele 1-8, în care ni se spune că domnia lui Isus peste pământ este legată de anumite evenimente viitoare.
Versetele 1-8 ne arată că domnia lui Cristos pe pământ vine după o perioadă de nenorociri care se vor abate asupra Ierusalimului. Potrivit versetului 1, «vine ziua» care va reprezenta înce­putul evenimentelor din Zaharia 14. Versetul 2 proroceşte apoi o vreme a tulburării, care va veni peste cetate: «Atunci voi strânge toate neamurile la război împotriva lerusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite și femeile batjocorite; jumătate din cetate va mer­ge în robie, dar rămășiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârșire din cetate.»
Dumnezeu a spus că El Însuși va strânge neamurile la război, ceea ce indică faptul că aceste evenimente se vor desfăşura din iniţiativa Lui și în acord cu planul Său suveran. Această strângere va avea loc împotriva Ierusalimului. Tre­buie menţionat şi faptul că se vorbeşte despre «neamuri», nu doar despre un singur popor.
Cetatea care va fi atacată este Ieru­salimul, un oraş ce prezintă o mare importanţă pentru Dumnezeu. Urmările acestui atac asupra Ierusalimului vor fi înspăimântătoare, deoarece cetatea va fi cucerită, casele jefuite, femeile batjocorite, iar jumătate din locuitori duşi în robie.
Potrivit versetului 3, «Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri». Aceasta demonstrează faptul că nenorocirea Ierusalimului va fi tem­porară, nu de durată. El va fi atacat și devastat, dar numai pentru o anumită perioadă de timp, deoarece Domnul va veni în apărarea lui.
Iată ce găsim scris în versetul 4: «Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus și se va face o vale foarte mare». Versetul 5 ne spune că Domnul Dumnezeu va veni cu sfinţii Lui, cu oştirea Sa cerească. Versetele 6 şi 7 afirmă că vor avea loc şapte semne cosmice. Din versetul 8 înţelegem că în acea vreme «vor izvorî ape vii din Ieru­salim». Jumătate vor curge în marea de răsărit, iar cealaltă jumătate spre marea de apus. Acest lucru se va întâmpla fără încetare, atât vara, cât și iarna. Împărăţia va aduce aşadar hrană și bunăstare în această regiune.
Toate aceste lucruri culminează cu afirmaţia din versetul 9: «Domnul va fi Împărăt peste tot pământul.» Pe pământ vor avea loc diferite evenimente legate de domnia lui Isus Cristos:
-      Popoarele vor ataca Ierusalimul și vor distruge temporar cetatea (v.2);
-      Domnul va lupta împotriva acestor popoare care atacă Ierusalimul (v.3);
-     El va reveni pe Muntele Măslinilor și va determina schimbări geografice importante în regiune (v.4);
-      Vor avea loc semne cosmice (v.6-7);
-      Ape vii vor curge din Ierusalim (v.8);
-      Domnul va fi Împărat peste pământ (v.9).
În înţelegerea mea, toate aceste eve­nimente se vor împlini în mod literal. Autorul Eugene H. Merrill a spus: «Nu există nici un motiv să înţelegem aceste versete altfel decât ad litteram. Dacă nu le-am lua astfel, atunci ar trebui să fim dispuşi sa respingem și o venire ad litteram a lui YHVH.»
Aceste lucruri nu s-au întâmplat încă în istorie, de aceea trebuie să aşteptăm o împlinire viitoare.
Textul din Zaharia 14,1-9 ne oferă informaţii importante referitoare la momentul Împăratiei lui Dumnezeu. Într-o zi viitoare, când Ierusalimul va fi asediat de neamuri, Dumnezeu însuşi va apăra cetatea şi locuitorii ei, atunci când va veni pe Muntele Măslinilor. Vor avea loc semne cosmice și mari schimbări de ordin topografic. În acea vreme, «Dom­nul va fi Împărat peste tot pământul».
MICHAEL J. VLACH
Articol preluat din revista Strigătul de la miezul nopții 02.2013