Promisiune

“Astfel spune DOMNUL, care dă soarele ca lumină ziua și rânduielile lunii și ale stelelor ca lumină noaptea; care desparte marea când valurile ei răcnesc; DOMNUL oștirilor este numele său:

Dacă acele rânduieli se depărtează dinaintea mea, spune DOMNUL, atunci sămânța lui Israel de asemenea va înceta de la a fi o națiune înaintea mea pentru totdeauna.

Astfel spune DOMNUL: Dacă cerul de deasupra poate fi măsurat și temeliile pământului pot fi cercetate dedesubt, eu de asemenea voi lepăda toată sămânța lui Israel pentru tot ce au făcut ei, spune DOMNUL.”

Ieremia 31:35-37 (Traducerea FIDELA)


Se contrazic cărţile Împărați şi Cronici? (Întrebări și răspunsuri)


Am citit articolul dumneavoastră intitulat «Batjocoritorii zilelor din urmă» din revista Strigătul de la Miezul Nopții. Către finalul explicaţiilor aţi scris următoarele lucruri: «Este posibil să oferim dovada că Biblia este absolut sigură din punct de vedere is­toric!» Fraza aceasta m-a determinat să vă arăt un text din Biblie peste care am dat în urmă cu câțiva ani. M-aş bucura dacă mi-ați putea dovedi afirmaţia dumneavoastră pe baza unei explicaţii clare.
Textul A: 2 Împăraţi 9,27: «Ahazia, îm­păratul lui luda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. lehu l-a urmărit şi a zis: „Loveşte-l şi pe el în car!" Şi l-au lovit la suişul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido şi a murit acolo.»
Textul B: 2 Cronici 22,9: «L-a căutat (lehu) pe Ahazia şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la lehu și l-au omorât.»
Am găsit acest pasaj în timp ce căutam exemple a căror exactitate istorică să poată fi verificată cât mai uşor. Pentru aceasta am ales cărţile împăraţi şi Cronici, deoarece în ele se găsesc suprapuneri în conţinuturi şi evenimente care prezintă multe detalii. În plus, am căutat un pasaj care să nu se refere la o greşeală de comunicare a cifre­lor sau de redare diferită a afirmaţiei unei persoane.
După părerea mea, deşi prezintă acelaşi eveniment, cele două pasaje se contrazic unul pe celălalt. Știu că nu este un lucru decisiv, deoarece există afirmaţii mult mai importante în Biblie, însă consider că este suficient un singur pasaj care să conţină o contradicţie istorică pentru a pune la îndoială afirmaţia legată de credibilitatea istorică absolută a Bibliei.
Pasajul nu este unul foarte cunoscut, iar eu personal nu am auzit pană acum nici o predică sau comentariu pe seama lui. M-aş bucura dacă mi-aţi putea oferi o explicaţie plauzibilă sau, dacă nu, măcar să includeţi această problemă în contextul afirmaţiei din articolul dumneavoastră.
Cărțile împărați și Cronici din Vechiul Testament se completează una pe cealaltă aşa cum se completează și se întregesc reciproc cele patru Evanghelii din Noult Testament, întreaga Scriptură fiind unitară din acest punct de vedere. Fiecare Evanghelie îl prezintă pe Dom­nul și Mântuitorul nostru Isus Cristos, accentuând însă o latură diferită a ca­racterului Său dumnezeiesc. Dacă Matei vorbeşte despre împăratul Isus, Marcu vorbeşte despre Robul Isus. Luca declară adevărata umanitate a lui Isus Cristos, în timp ce Ioan scoate în evidenţă adevărata Sa divinitate. Evangheliile se completează reciproc. Matei relatează, de exemplu, cum cei doi tâlhari L-au batjocorit pe Domnul Isus (vezi Mat. 27,44), dar în Luca (23,39-43) se spune că unul dintre tâlharii răstigniți l-a mustrat pe celălalt pentru batjocoririle sale. Aceasta nu este o contradicţie. Ea se clarifică prin dinamica evenimentelor. La început, amândoi L-au batjocorit pe Domnul Isus, dar, în decursul eveni­mentelor, unul dintre ei şi-a schimbat poziţia, l-a dojenit pe celălalt și a căutat ajutor la Mântuitorul. Astfel el a găsit în cele din urmă mântuirea veşnică pentru sufletul său. În cartea Împărați se pune accent pe responsabilitatea oamenilor, în timp ce în Cronici se subliniază harul lui Dumnezeu. Din acest motiv nu este descrisă acolo nici căderea lui Solomon la sfârşitul vieţii sale. Textele din 2 Îm­părați 9 şi 2 Cronici 22 se completează însă unul pe celălalt, astfel încât de aici rezultă următoarele evenimente istorice: Ahazia a fugit de la Iezreel către sud, în direcţia Beith-Gan. Iehu l-a urmărit, iar în apropiere de Ibleam a fost rănit de duşmanii săi. Ahazia a reuşit însă să fugă la Samaria şi să se ascundă. A fost găsit însă şi acolo și adus la Iehu. Ahazia a fugit din nou la Meghido, unde, în cele din urmă, a fost ucis de urmăritorii săi. ROGER LIEBI
Articol preluat din revista Strigătul de la miezul nopții 02.2013

No comments:

Post a Comment

Comentarii