Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Biblia şi Israelul


Norbert Lieth
Până în ziua de astăzi, toate încer­cările de a nimici statul Israel au eşuat mai devreme sau mai tarziu. Declaraţi­ile pline de ură nu l-au făcut să se cla­tine. Nici intrigile politice nu au dus la ţinta dorită. Nici măcar incapacitatea propriilor politicieni nu a pus vreodată cu adevărat în pericol existenţa Israe­lului. Dimpotrivă, statul evreu stă mai bine în ziua de astăzi decât multe alte naţiuni. Ce putere ascunsă se află în spatele „minunii Israel”?
Existenţa Israelului vorbeşte despre existenţa unui Dumnezeu viu.
Existenţa Israelului vorbeşte despre puterea şi veridicitatea Cuvântului lui Dumnezeu.
Siguranţa Israelului vorbeşte despre siguranţa Legământului Domnului cu poporul Său (citiţi Ezec. 36,36).
În cele ce urmează vom prezenta opt afirmaţii nou-testamentare care garan­tează viitorul Israelului. De ce pasaje biblice nou-testamentare? Pentru că în cadrul cercurilor creştine se aud tot mai tare voci care susţin Israelul, dar care afirmă că statul evreu nu are nici un viitor din punct de vedere nou-testa­mentar.
1. Mesia va fi binevenit acolo unde a fost respins cândva: „Ierusalime, Ierusalime care îi omori pe proroci şi îi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte am vrut să îi strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie, căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea pană când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!" (Matei 23,37-39).
Domnul Isus a rostit aceste cuvinte înaintea porţilor Ierusalimului, citând Psalmul mesianic 118. Este evident că Isus, care a fost respins la Ierusalim, va fi întâmpinat tot acolo drept Cel binecu­vântat, „Cel ce vine în Numele Domnului”. Poporul evreu nu va proclama acest salut de bun-venit în New York sau în Sankt Petersburg, ci în Ierusalim.
În psalm ni se aminteşte ceea ce Domnul Isus a spus despre Ierusalim: „Binecuvântat să fie cel ce vine în Nume­le Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului. Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. Legaţi cu funii vita pentru jert­fă şi aduceţi-o până la coarnele altarului! Tu eşti Dumnezeul meu şi eu Te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări. Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 118,26-29), Domnul Isus a declarat la sfarşitul vie­ţii Sale că, în viitor, Israelul va împlini această afirmaţie: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Prin aceas­ta, Psalmul 118 subliniază viitorul sigur al Israelului. Astfel în versetul 17 se spune: „Nu voi muri, ci voi trăi voi po­vesti lucrările Domnului.”
În zilele din urmă, când va reveni Domnul Isus, va exista o rămăşiţă a poporului evreu care Îl va întâmpina şi care va primi lumina, ceea ce înseamnă că acestor oameni li se va lua marama de pe inimă (citiţi în acest sens 2 Cor. 3,16). Atunci ei Îl vor recunoaşte şi Îl vor accepta pe Domnul (Mesia) ca Dum­nezeu al lor (citiţi Psalmul 118,14-21).
2. Revenirea Donmului Isus are loc în Israel. „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pă­mântului se vor boci şi Îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El îi va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor pană la cealaltă” (Ma­tei 24,30-31).
Când va reveni Domnul, toate seminţiile pământului [ţării] se vor boci”, ceea ce ne conduce la concluzia că El va reve­ni în Israel. Prin urmare, în Ţara Sfântă trebuie să locuiască un popor evreu. La bocetul din Ereţ Israel fac referire încă două pasaje biblice:
a)   Zaharia 12,10-12: „Atunci voi tur­na peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amamic, cum plânge cineva pe un întâi născut. În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadri­mon în Valea Meghidonului. Ţara se va jeli, fiecare familie deosebit...”
b)   Apocalipsa 1,7: „Iată că El vine pe nori" orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” Ve­chea Biblie Elberfeld traduce astfel: „Toate seminţiile ţării ...”
3. Scaunul de domnie al slavei în Ierusalim. „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale” (Matei 25,31). Prin acest „scaun de domnie al slavei” nu se face referire la tronul ceresc. Scaunul de domnie al slavei lui Mesia se va afla la Ierusalim. Ştim aceasta deoarece textul se referă la ve­nirea Domnului Isus. El va veni acolo unde a mai fost deja, adică în Israel. Ierusalimul este de fapt scaunul picioa­relor Sale, înaintea căruia potrivnicii lui Dumnezeu trebuie să se plece (ci­tiţi Psalmul 110,1; Plâng. 2,1; 1 Cron. 28,2). Nu e de mirare că mânia lui Satan se îndreaptă către acest oraş.
Promisiunea lui Duninezeu făcută lui David se împlineşte în Odrasla lui, în Mesia, al Cărui scaun de domnie este întărit pentru vecie în Ierusalim (vezi 1 Cron. 17,11-14). În plus, Daniel a vă­zut venirea viitoare pe norii cerului a lui Mesia şi a scris despre aceasta: „M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrâ­nit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărăteas­că, pentru ca să-I slujească toate popoa­rele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan 7,13-14).
4. Domnul Isus Cristos Se va în­toarce în locul din care S-a înălţat la cer: „Cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer pe când Se suia El, iată că li s-au ară­tat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului” (Fapte 1,10-12).
Ştim pe baza textului din Zaharia 14,4-5 că Domnul va reveni pe Muntele Măslinilor. La revenirea Sa, cele două­sprezece seminţii ale lui Israel Îl vor ve­dea pe Fiul Omului venind acolo de unde S-a înălţat la cer. Deoarece Domnul a plecat la cer de pe Muntele Măslinilor, El Se va întoarce inevitabil tot acolo, lucru pe care îngerii din Faptele Apos­tolilor îl sugerează în mod clar. Muntele Măslinilor se află aproape de Ierusalim. După cum Isus Cristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, tot aşa va reveni din cer în acelaşi loc.
După cum Domnul S-a înălţat vizibil la cer, tot aşa va reveni vizibil pe acest pământ.
După cum îngerii au fost prezenţi la înălţarea la cer a Domnului Isus, tot aşa ei Îl vor însoţi şi la revenirea Sa.
După cum o rămăşiţă credincioasă a lui Israel, reprezentată de ucenici, a fost prezentă la înălţarea la cer, tot aşa o ră­măşiţă credincioasă a poporului evreu va întâmpina pe Domnul la revenirea Sa în glorie.
După cum Isus Cristos S-a înălţat ca Dumnezeu şi Om la cer, tot aşa El va reveni ca Dumnezeu şi Om.
După cum norii L-au acoperit pe Dom­nul Isus la înălţarea Sa la cer, tot aşa El va reveni pe norii cerului.
5. Mântuitorul lumii întregi vine înapoi în Sion. „Fraţilor pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine pană va intra numărul deplin al neamurilor, şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul pe care-L voi face cu ei când le voi şterge păcatele." În cepriveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveş­te alegerea, sunt iubiţi, din pridna părin­ţilor lor căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Rom. 11,25-29).
Locaţia „Sion” nu poate fi situată geografic în nici o altă regiune a lumii decât în Israel. Când se va împlini nu­mărul neamurilor în trupul Bisericii, aceasta va fi răpită de pe pământ. Apoi Domnul va reveni în Sion, va salva po­porul evreu, va încheia cu el un Nou Legămant şi îi va înlătura păcatele. Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat până astăzi, aşteptăm cu o nădejde vie împlinirea acestei afirmaţii.
Dacă Legământul lui Dumnezeu cu Avraam nu poate fi invalidat (conform textului din Galateni 3,17), aceasta înseamnă că el trebuie să se împlinească în viitor. Deoarece Legământul lui Dum­nezeu cu Avraam se referă la poporul şi ţara Israel (vezi Gen. 15; 17), el se va împlini obligatoriu tot acolo.
Şi cartea profetică a Apocalipsei atrage atenţia asupra faptului că Dom­nul Isus Se va întoarce în Sion: „Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe Muntele Sionului; împreună cu El stă­teau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său” (Apoc. 14,1). Prin această afirmaţie nu se face referire la Sionul ceresc, ci mai degrabă la Sionul pămantesc din Israel, lucru care rezultă din faptul că Ioan subliniază de două ori în acest capitol că aude un glas din cer (v.2.13). Dacă Ioan a auzit un glas din cer, aceasta înseamnă că el nu se afla cer, ci pe pământ. Prin urmare, el a vă­zut revenirea Domnului Isus pe muntele pământesc Sion. Mai tarziu, începand cu versetul 14, Ioan relatează că Îl vede pe Domnul venind pe un nor, pentru a judeca pământul, ceea ce înseamnă că Domnul Se referă la Sionul pământesc, unde va reveni.
„Izbăvitorii se vor sui pe Muntele Si­onului, să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului” (Obad. 21).
6.        Cortul prăbuşit al lui David va fi ridicat din nou în zilele din urmă. „Si­mon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor după cum este scris: „După aceea, Mă voi întoarce voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-L voi înălţa din nou, pentru ca rămăşita de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile pes­te care este chemat Numele Meu"” (Fapte 15,14-17).
Poporul menţionat aici de Iacov este Biserica formată din neamuri (vezi 1 Petru 2,9-10). După perioada Biseri­cii, Domnul va reveni pentru a restaura cortul prăbuşit al lui David, care se refe­ră la domnia mesianică din împărăţia de o mie de ani. Iacov citează aici prorocia din Amos 9,11-12.
Dumnezeu a încheiat un legământ veşnic cu casa lui David, legământ care va culmina în Mesia (citiţi Psalmul 89; 1 Cron. 17,10-14). În anul 70 d.Cr., „casa lui David” a fost distrusă ca urma­re a respingerii lui Mesia, iar în locul ei a fost aşezată casa Bisericii (vezi Efes. 2,19-22), pană când ea se va desăvâr­şi. „După aceasta” va reveni Domnul, va ridica din nou cortul prăbuşit al lui David şi va aşeza Israelul în împărăţia mesianică spre binecuvântarea tuturor popoarelor (vezi Zah. 8,20-23).
7.        Viitoarea convertire la nivel naţional a Israelului. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată” (2 Cor. 3,15-16).
Această afirmaţie a apostolului Pa­vel face aluzie la viitoarea convertire la nivel naţional a rămăşiţei evreieşti. Va exista la un moment dat un Israel care se va converti şi îşi va căpăta vederea spirituală. Aceasta se va întâmpla la revenirea Domnului Isus Cristos pentru a-Şi întemeia împărăţia mesianică pe acest pământ. În ziua aceea va fi înlă­turată şi marama de pe ochii spirituali ai celorlalte neamuri: „Pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoa­rele, învelitoarea care înfăşură toate nea­murile; nimiceşte moartea pe vecie. Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui"” (Isaia 25,7-9).
8.        Israelul lui Dunmezeu. „Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!” (Gal. 6,16). Cu toate că Pavel a fost apostolul neamurilor şi cu toate că el însuşi a învăţat clar că Biserica este formată din evrei şi neamuri (vezi Rom. 10,12; Efes. 2,11-18), el a vorbit aici separat de Biserică şi de „Israelul lui Dumnezeu”. Prin această exprimare el nu s-a referit la Biserică, lucru care rezultă clar din menţionarea separată „Israelul lui Dumnezeu”, despărţită de cuvântul de legătură „şi”.
— Expresia „şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta” desemnează în­treaga Biserică a Domnului Isus, forma­tă din evrei şi neamuri.
— Formularea „şi peste Israelul lui Dumne­zeu” se referă în special la rămăşiţa cre­dincioasă a Israelului (partea evreiască din cadrul Bisericii). Întreaga rămăşiţă a lui Israel se va converti în viitor, după perioada Bisericii, şi va deveni o făptură nouă în Cristos (vezi Gal. 6,15).
Aceste opt declaraţii nou-testa­mentare alese demonstrează faptul că viitorul Israelului este garantat. Ştim pe baza Sfintei Scripturi, a Cu­vântului lui Dumnezeu, că poporul evreu va avea încă de întâmpinat nu­meroase dificultăţi în viitor, dar nu va pieri. Chiar şi atunci când potrivnicii se vor concentra pentru a-l nimici, ei vor eşua în final din cauza Celui „în care toate făgăduinţele sunt „Da şi „Amin"” (2 Cor. 1,20). 

No comments:

Post a Comment

Comentarii