Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Încă o dovadă arheologică în sprijinul Sfintei Scripturi

Localitatea Betleem este menționată de multe ori în Sfânta Scriptură în legătură cu diverse evenimente. Indicii din afara Bibliei referitoare la istoria de milenii a acestei localităţi au fost însă rare până acum. O descoperire recentă schimbă această situație.
Oraşul Betleem joacă un rol special în Sfânta Scriptură, fiind locul naşterii lui Isus Cristos, după cum au relatat în Evangheliile lor Matei şi Luca. Numele localităţii a fost amintit pentru prima oară cu ocazia îngropării Rahelei, soţia lui Iacov, ”pe drumul care duce la Efrata sau Betleem” (Gen. 35,19). Potrivit Sfintei Scripturi, în secolul al XVIII-lea î.Cr. exista o localitate numită Betleem, care, după cucerirea Canaanului de seminţiile israelite, i-a revenit seminţiei lui Iuda. Şi în cartea biblică Rut se fac în mod repetat diferite trimiteri la această localitate. O altă semnificaţie în iudaism a acestei localităţi este dată de locul de origine al legendarului rege David (vezi 1 Sam. 16).
Nu doar originea etimologică a numelui localităţii este necunoscută, ci şi bazele antice ale Betleemului, deoarece, până acum, acestea nu au fost cercetate sistematic de arheologi. În zona orașului au fost efectuate până în prezent prea puţine săpături de salvare, aşa cum sunt ele numite de arheologi. În anul 1989 s-a descoperit o peşteră mortuară, care a fost datată în perioada primului Templu. Mai mult, în anul 1999, la est de Biserica Naşterii Domnului au fost descoperite morminte din perioada romano-bizantină. Experţii presupun că această zonă se afla în Antichitate în afara aşezării propriu-zise. În sfârşit, săpăturile de salvare din anul 2003 efectuate la nord de Betleem au clarificat situaţia. Bazine săpate în stâncă şi un columbar (cameră mortuară, n.red.) au oferit dovezi clare legate de exploatarea agricolă continuă a acestei regiuni. Indiciile din afara Sfintei Scripturi şi din Antichitate sunt însă rare. Scriitori romani importanţi ca Tacitus şi Sueton fac adesea referire la Iudeea, dar nu menţionează localitatea Betleem. Istoricul şi cronicarul evreo-roman Josephus Flavius aminteşte în lucrarea sa, Istoria războiului iudeilor, care aduce lumină cu privire la multe evenimente biblice, doar recensământul, fără să spună vreun cuvânt despre localitatea Betleem. Referirile externe Bibliei cu privire la Betleem s-au înmulţit abia după perioada împăratului Constantin cel Mare (începand cu secolul al IV-lea d.Cr.).
Între timp, arheologii israelieni pot prezenta încă o descoperire de o relevanţă deosebită, și anume cea mai veche menţionare nebiblică a localității Betleem pe o bulă, adică pe o bucăţică de lut, care este prevăzută, cu o suprafaţă pentru imprimarea unei peceţi. Cu aceste bule erau pecetluite documentele şi obiectele în trecut. Descoperirea, care datează fără îndoială din perioada primului Templu, are o dimensiune de doar 1,5 centimetri. Ea a fost găsită în cursul săpăturilor din Cetatea lui David, care se întinde la sud de Vechiul Oraş al Ierusalimului. Descoperirea unor astfel de obiecte nu reprezintă o raritate, însă niciodată până acum nu au mai fost găsite artefacte de acest gen, care să conţină scrierea veche ebraică. Bula redă pe lângă alţi doi termeni (”BeŞevat = în a şaptea și ”laMelech” = împăratului) şi cuvântul ”Beit Lechem”, adică Betleem. Astfel obiectul descoperit reprezintă cea mai veche dovadă externă Sfintei Scripturi, care confirmă existenţa de milenii a acestei localităţi importante pentru creştinism.
Arheologii consideră că obiectul este o mărturie a sistemului de impozite din împărăţia lui Iuda din secolele VII şi VIII i.Cr. Referitor la descoperirea făcută, arheologul israelian Eli Sukrun, care conduce săpăturile la cererea Autorităţii Israeliene pentru Antichităţi, a explicat că impozitele erau plătite în argint sau în produse agricole la curtea regală din Ierusalim. Deoarece în această bulă este menţionat cel de-al şaptelea an de guvernare, poate fi vorba de trei împăraţi: Ezechia, Manase și Iosia.
Într-o conferinţă de presă organizată cu ocazia acestor descoperiri, Eli Şukrun a declarat: ”În Sfânta Scriptură, numele Betleem este menţionat de 41 de ori, însă pentru prima oară deţinem o dovadă arheologică ce confirmă existenţa Betleemului și legătura acestei cetăţi cu Ierusalimul în perioada primului Templu. Asemenea descoperiri nu se întâlnesc în fiecare zi, chiar şi atunci când se fac săpături timp de ani întregi. Aceasta nu este doar o descoperire de o importanţă istorică extraordinară, ci şi un eveniment cu totul special în viaţa unui arheolog.” Antje Naujoks
Luat din Revista Ştiri din Israel Nr. 08/2012 pag. 20

No comments:

Post a Comment

Comentarii