Promisiune

“Astfel spune DOMNUL, care dă soarele ca lumină ziua și rânduielile lunii și ale stelelor ca lumină noaptea; care desparte marea când valurile ei răcnesc; DOMNUL oștirilor este numele său:

Dacă acele rânduieli se depărtează dinaintea mea, spune DOMNUL, atunci sămânța lui Israel de asemenea va înceta de la a fi o națiune înaintea mea pentru totdeauna.

Astfel spune DOMNUL: Dacă cerul de deasupra poate fi măsurat și temeliile pământului pot fi cercetate dedesubt, eu de asemenea voi lepăda toată sămânța lui Israel pentru tot ce au făcut ei, spune DOMNUL.”

Ieremia 31:35-37 (Traducerea FIDELA)


Un strop de Petre V. Cazan

Un strop de apă, unul singur,
Stătea pe-o piatră liniştit,
Când oastea stropilor, în murmur,
Chematu-l-au din mers grăbit:

- Aruncă-te-n a apei unde - 
Uneşte-te cu noi în val...
Dar el părea că le răspunde:
- Eu singur vreau să stau pe mal.

Aici nu am de ce mă plânge,
E linişte în jurul meu,
Prin mine soarele-şi răsfrânge
Culorile din curcubeu.

Tot cerul se-oglindeşte-n mine,
Şi sunt atât de minunat...
Mi-e haina toată din rubine,
Aici sunt mare şi curat.

El a rămas, iar apa lină
Trecea unită strop cu strop,
Spre-a da viaţă şi lumină,
Spre-ndeplinirea unui scop.

Dar dup-un timp - şi timpul trece,
Cum stam şi mă gândeam tăcut,
Când am privit spre piatra rece,
Nimic, nimic n-am mai văzut!

Pe locul unde-a fost odată
Un strop de apă în popas,
Era acum piatra uscată,
Dar apa-n vaduri a rămas...

Iar valul apoi cu grăbire
Trecea şi fredona un cânt,
Şi-am înţeles că în unire
E viaţă pe acest pământ.

No comments:

Post a Comment

Comentarii