Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Un strop de Petre V. Cazan

Un strop de apă, unul singur,
Stătea pe-o piatră liniştit,
Când oastea stropilor, în murmur,
Chematu-l-au din mers grăbit:

- Aruncă-te-n a apei unde - 
Uneşte-te cu noi în val...
Dar el părea că le răspunde:
- Eu singur vreau să stau pe mal.

Aici nu am de ce mă plânge,
E linişte în jurul meu,
Prin mine soarele-şi răsfrânge
Culorile din curcubeu.

Tot cerul se-oglindeşte-n mine,
Şi sunt atât de minunat...
Mi-e haina toată din rubine,
Aici sunt mare şi curat.

El a rămas, iar apa lină
Trecea unită strop cu strop,
Spre-a da viaţă şi lumină,
Spre-ndeplinirea unui scop.

Dar dup-un timp - şi timpul trece,
Cum stam şi mă gândeam tăcut,
Când am privit spre piatra rece,
Nimic, nimic n-am mai văzut!

Pe locul unde-a fost odată
Un strop de apă în popas,
Era acum piatra uscată,
Dar apa-n vaduri a rămas...

Iar valul apoi cu grăbire
Trecea şi fredona un cânt,
Şi-am înţeles că în unire
E viaţă pe acest pământ.

No comments:

Post a Comment

Comentarii