Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

ENOH un simbol profetic

«Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pamânt, să nu vadă moartea. Şi n-a  fost găsit, pentru ca Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu» (Evrei 11,5).
  
• STEPHAN BEITZE

Misionar şi predicator al misiu­nii Strigătul de la Miezul Nopţii in Argentina.

Din acest motiv şi mai ales pentru că a fost răpit, îl putem conside­ra pe Enoh ca fiind un simbol profetic pentru Biserica lui Isus Cristos, fiindcă şi aceasta va fi răpită într-o clipă, pentru a fi împreună cu Domnul Isus în locuinţa cerească.
După acest eveniment, lucrurile vor lua o turnură surprinzătoare pe pământ, până la cea mai mare revelaţie a păcatu­lui, şi anume apariţia „celui fărădelege” sau „a fiului pierzării”, respectiv a lui Anticrist. Oamenii nu se vor căi, cu toate că milioane de creştini vor dispărea în mod cu totul surprinzător. Vedem aici o paralelă cu relatarea din Geneza 5 şi 6. În ciuda răpirii tulburătoare a lui Enoh, nimic nu arată că oamenii s-ar fi corectat sau s-ar fi apropiat măcar puţin de Dumnezeu. Răutatea lor a depăşit limitele într-o asemenea măsură încât Dumnezeu însuşi a trebuit să intervină.
Aşa cum a fost în perioada de după ră­pirea lui Enoh, la fel va fi şi după răpirea creştinilor. Judecăţi extraordinare vor veni asupra locuitorilor acestui pământ. În Geneza a avut loc potopul care a pus capăt omenirii din acea vreme. În Apoca­lipsa găsim judecăţile pline de putere ale peceţilor, ale trâmbiţelor şi ale potirelor mâniei lui Dumnezeu. Toate acestea se vor revărsa peste neamuri la judecata finală pe care a prorocit-o Enoh însuşi (citiţi Iuda 14). Astfel se împlineşte ceea ce a scris apostolul Pavel: „... să-L aşteptaţi din ceruri pe Flul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveste de mânia viitoare” (1 Tes. 1,10). Termenul „mânie” şi expresiile asemănătoare se referă întotdeauna la „Ziua Domnului”, adică la perioada care include judecăţile apocaliptice. Nu trebuie să confundăm însă aceasta cu condamnarea veşnică. Cu alte cuvinte, răpirea va avea loc întea necazului celui mare, după cum Enoh a fost răpit înaintea judecăţii potopului.
Enoh este un simbol al Bisericii, al vieţii unui creştin născut din nou şi ar trebui să fie un exemplu şi pentru vieţile noastre. Şi în noi ar trebui să se regăseas­că aceste caracteristici pe care le vedem la Enoh. El a fost un om care a umblat cu Dumnezeu în tot ceea ce presupune acest lucru. El a trăit în sfinţenie, a rămas statornic, a fost călăuzit de Dumnezeu, s-a distins prin credinţa lui, a avut o mărturie extraordinară, a fost smerit, i-a slujit Celui Preaînalt prin faptul că a predicat mesajul care i-a fost încredinţat, iar apoi a fost răpit. Vrem oare şi noi să urmăm exemplul minunat al acestui om? Fie ca următoarele cuvinte despre Ierusalimul ceresc, locuinţa noastră viitoare, să îşi găsească împlinirea cât mai curând pentru noi: „...făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei” (Apoc. 21,23-24). Cât de curând vom păşi cu Domnul nostru pe străzile de aur ale paradisului ceresc. Acum mergem încă prin credinţă, dar nu peste mult timp credinţa noastră se va materializa, iar atunci Îl vom vedea faţă în faţă pe Domnul Isus Cristos.
Domnul Isus vine: „Cel ce adeve­reste aceste lucrurt, zice: „Da, Eu vin curând." Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22,20).
Citiţi mai multe despre Enoh în cartea Henoch (Enoh, n.trad.), de Stephan Beitze
Preluat din revista Strigatul de la miezul nopţii Nr. 3/2012

No comments:

Post a Comment

Comentarii