Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Definiţia credinţei de Petru Dugulescu

Credința vie e doar una
(Credinţe moarte-s câte vrei).
În ea stă crucea şi cununa,
Pentru acum şi-ntotdeauna
A Mielului urmat de miei.

Doar una e credinţa vie
Şi a fost dată celor sfinţi,
Ca sfânt izvor de bucurie,
Ca legământ şi mărturie,
Prin încercări şi suferinţi.

Credinţa-nseamnă-ncredinţare
Şi nu să fii religios.
Să crezi în Dumnezeul care
L-a dat ca jertfă spre iertare
Pe Fiul Său, Isus Hristos.

Credinţa vie-i legătură
Cu Dumnezeul nevăzut.
Să porţi în tine-a Lui natură,
Şi-apoi, prin fapte şi prin gură,
Să-L faci la alţii cunoscut.

Credinţa-n Logosul cel veşnic
Se curăţeşte în cuptor.
Şi viaţa ta va fi un sfeşnic,
Să lumineze-acum şi veşnic,
Iar tu să fii moştenitor.

Credinţa fără fapte-i moartă,
E haina ce-o îmbracă mulţi.
Ea e la modă şi se poartă,
Dar nu-ţi deschide-a vieţii poartă
Când de aici ai să te muţi.

Credinţa este o minune,
Producătoare de minuni.
Când o transformi în rugăciune,
Nu-i forţă mai presus în lume,
E curcubeu peste genuni.

No comments:

Post a Comment

Comentarii