Promisiune

“Astfel spune DOMNUL, care dă soarele ca lumină ziua și rânduielile lunii și ale stelelor ca lumină noaptea; care desparte marea când valurile ei răcnesc; DOMNUL oștirilor este numele său:

Dacă acele rânduieli se depărtează dinaintea mea, spune DOMNUL, atunci sămânța lui Israel de asemenea va înceta de la a fi o națiune înaintea mea pentru totdeauna.

Astfel spune DOMNUL: Dacă cerul de deasupra poate fi măsurat și temeliile pământului pot fi cercetate dedesubt, eu de asemenea voi lepăda toată sămânța lui Israel pentru tot ce au făcut ei, spune DOMNUL.”

Ieremia 31:35-37 (Traducerea FIDELA)


Bogatul şi Lazăr de Petru Dugulescu

Şi a fost cândva, odată,
Mai spunea Isus,
Într-o vreme-ndepărtată
Un bogat ce niciodată
Nu privea în sus.

În trăirea-i egoistă,
Chefuind de zor,
Nu ştia că-n jur există
Oameni cu o viaţă tristă
Şi cu răni ce dor.

Şi, plutind pe-a lumii spume,
Omul cel bogat
Multe-avea, dar n-avea nume,
Precum Biblia ne spune,
Şi trăia-n păcat.

Lângă poarta boierească,
Lazăr cel sărac
Coji căuta ca să găsească
Şi o vorbă prietenească
Dar nu s-a-ntâmplat...

În belşug de vin şi pâine 
Omul petrecea
Fără grija cea de mâine,
Iar lui Lazăr câte-un câine
Bubele-i lingea.

Dar cu vremea trecătoare,
Lazăr a murit.
Nici o bubă nu-l mai doare,
Foamea lui chinuitoare
Astăzi s-a sfârşit.

Iar din patria cerească,
De la Dumnezeu,
Veni garda îngerească
Pe sărac să-l însoţească
Sus în empireu.

Şi murit-a şi bogatul,
Şi l-au îngropat.
La pomană-a fost tot satul,
Dar nici slujba şi nici datul
Nu l-au ajutat.

Jos în locuinţa morţii
Demonii l-au dus.
Şi-ajungând în faţa Porţii,
Îngrozit de greul sorţii,
Se uită în sus.

Şi văzu o lume-n care
N-a crezut nicicând.
Şi ce-l miră şi mai tare:
Lazăr cel de la intrare,
Cu Avraam umblând.

El, care-a trecut prin lume 
Fără rugăciuni,
El, bogatul fără nume,
Ce vorbea de Rai în glume,
Strigă din genuni:

"Abba, ruga mi-o ascultă
Dintre vâlvătăi!
Lazăr apă să-mi aducă
Şi-apoi spune-i să se ducă
Şi la fraţii mei.

Să le spună că există
Iad şi Paradis
Şi că teza ateistă
După moarte nu rezistă,
Doar cuvântul scris".

Varsă lacrimi de căinţă,
Mort şi totuşi viu,
Crede şi în pocăinţă
Şi vorbeşte de credinţă,
Dar e prea târziu.

El, săracul şi bubosul,
Lazăr cel murdar,
Ce-l descrie chiar Hristosul,
Reprezintă păcătosul,
Mântuit prin har.

No comments:

Post a Comment

Comentarii