Promisiune

Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: „Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul.” Ieremia 31:36-37

Astenie de toamnă de Petru Dugulescu

E iarăşi toamnă-n parcul singuratic,
Cad frunze îngălbenite peste tot.
Le-aud căzând şi-n sufletu-mi apatic
Şi să le adun pe toate nu mai pot.

E toamnă iar, pentru a câta oară,
Cad frunze obosite din castani.
Aştept şi eu de mult o primăvară,
Dar numai toamne bântuie prin ani.

Şi ce-i mai rău, că iarna mă pândeşte
Cu ochi sticloşi, cu chipul ei livid.
Atunci eu simt cum trupu-mi se răceşte
Şi obosite pleoapele se-nchid.

Şi mă întreb, acesta e finalul,
Al vieţii ce pulsează-n pomi şi flori?
Să fie oare moartea terminalul,
Iar noi să fim macabri călători?

Dar nu contează câte frunze moarte
Sub straturi de zăpezi vor putrezi.
În ramuri, viaţa seva şi-o împarte;
Şi totuşi, primăvara va veni! 

No comments:

Post a Comment

Comentarii